
În câteva cuvinte
Un nou studiu arată că dezvoltarea zootehniei a fost cauza răspândirii epidemiilor antice, cum ar fi ciuma și lepra.
Un studiu recent aduce noi lumini asupra originii epidemiilor din trecut, conectându-le cu dezvoltarea zootehniei. Analiza ADN-ului, extras din rămășițele umane vechi de mii de ani, a arătat că boli precum ciuma, lepra și difteria au început să se răspândească în rândul oamenilor în perioada în care aceștia au început să practice intens creșterea animalelor.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Copenhaga a analizat ADN-ul extras din rămășițele a 1313 persoane, care au trăit cu până la 37.000 de ani în urmă, pe teritoriul Eurasiei. În urma cercetărilor, au fost identificați 214 patogeni diferiți, responsabili pentru diverse boli. Printre acestea se numără cazuri de lepră la oameni care au trăit acum 1400 de ani și hepatită B la oameni care au trăit acum 9800 de ani.
Un interes deosebit îl prezintă cazul descoperirii bacteriei C. diphtheriae, care cauzează difteria, în rămășițele unui vânător-culegător, care a trăit acum 11.000 de ani. Oamenii de știință consideră că acestea sunt unele dintre primele exemple de boli zoonotice, adică boli transmise de la animale la oameni. Potrivit cercetătorilor, răspândirea acestor boli a coincis cu perioada domesticirii animalelor și a dezvoltării agriculturii.
„Am suspectat că tranziția către agricultură și zootehnie a deschis ușa către o nouă eră a bolilor”, scriu autorii studiului. „Acum, ADN-ul dovedește că acest lucru s-a întâmplat cu cel puțin 6500 de ani în urmă.” Potrivit oamenilor de știință, creșterea contactului dintre oameni și animale în perioada neolitică a dus la creșterea incidenței bolilor și a avut un impact profund asupra sănătății și istoriei omenirii.
Studiul a identificat, de asemenea, cele mai vechi cazuri de ciumă bubonică, găsite în rămășițele umane care au trăit acum aproximativ 5700 de ani. Aceste descoperiri pun sub semnul întrebării ideea că tulpinile timpurii de ciumă au reprezentat doar focare izolate de infecție. Oamenii de știință subliniază că studiul ADN-ului antic deschide noi posibilități de înțelegere a dezvoltării pandemiilor și a impactului lor asupra omenirii. Acest lucru va permite o mai bună pregătire pentru viitoarele provocări legate de bolile infecțioase.
Oamenii de știință subliniază faptul că dezvoltarea zootehniei și a agriculturii a dus la schimbări profunde în viața oamenilor, inclusiv la apariția de noi boli. Analiza ADN-ului antic permite urmărirea acestei interconexiuni și înțelegerea modului în care bolile infecțioase au influențat cursul istoriei.