Aproximativ o sută de palestinieni, fugiți din Fâșia Gaza, au depus cereri la ambasada Spaniei din Cairo pentru a fi transferați în Spania și a solicita protecție internațională. Aceste 84 de persoane, printre care se numără familii întregi, se află într-o situație legală extrem de vulnerabilă în Egipt, conform avocaților lor. Cererea lor se bazează pe articolul 38 din legea spaniolă a azilului, care permite astfel de transferuri sigure.

Printre solicitanți se numără femei însărcinate, minori cu boli și fără acces la școală, precum și persoane în vârstă cu afecțiuni severe, potrivit grupului LegalAid38 care îi reprezintă. Aceștia subliniază că în Egipt "este practic imposibil să obții un permis de ședere", ceea ce "împiedică accesul la educație, sănătate și alte drepturi fundamentale". Grupul a precizat, de asemenea, că analizează încă 48 de cereri suplimentare.

Legea azilului din 2009 stabilește că ambasadorii spanioli pot autoriza un transfer sigur pentru ca solicitanții să poată depune cererea de azil. Legea prevede doar două cerințe: ca solicitantul să nu fi comis infracțiuni și ca integritatea sa fizică să fie în pericol în țara de origine, nu în cea de tranzit, așa cum a clarificat Curtea Supremă în 2024.

Echipa legală a grupului afirmă că primele 10 cereri au fost depuse în urmă cu peste trei luni, dar nu au primit niciun răspuns din partea administrației. Ei consideră că, după acest interval, cererile sunt respinse prin "silencio administrativo negativo" (respingere tacită) și iau în considerare depunerea unui recurs contencios-administrativ. Ambasada Spaniei din Cairo a început să efectueze interviuri cu unii solicitanți în a doua jumătate a lunii noiembrie.

Aceste cereri au început să fie depuse după ce solicitările altor 26 de locuitori din Gaza au fost toate aprobate la începutul acestui an. LegalAid38 indică faptul că au urmat "exact" aceiași pași ca reprezentantul legal al acelui grup. "Tăcerea absolută actuală lasă multe familii într-o situație de vulnerabilitate extrem de gravă", denunță aceștia.

Mulți locuitori din Gaza care au fugit în Egipt în primele luni ale războiului se confruntă cu o situație foarte vulnerabilă. Majoritatea au intrat în țară cu o viză obișnuită, fără opțiunea de a o reînnoi, rămânând astfel fără rezidență. Acest lucru îi împiedică să muncească, să acceseze servicii de bază precum sănătatea și educația, să încheie un contract de închiriere, să deschidă un cont bancar sau să-și contracteze o linie telefonică. În plus, pentru a părăsi Gaza, majoritatea au plătit sume mari de bani, ceea ce a reprezentat un efort economic considerabil.

Egiptul nu recunoaște mandatul agenției ONU pentru refugiați (UNHCR) pentru cetățenii palestinieni, astfel încât aceștia nu se pot înregistra. De asemenea, agenția Națiunilor Unite pentru refugiații palestinieni, UNRWA, nu operează în Egipt. Autoritățile egiptene au deportat, de asemenea, în trecut, sute de cetățeni sudanezi și eritreeni, în ciuda riscului la care le era expusă viața în țările lor de origine.

Una dintre solicitante, o tânără de 27 de ani din orașul Gaza, care a fugit din Fâșie în februarie 2024, își amintește: "În fiecare noapte credeam că vom muri". Femeia deplânge faptul că în Egipt "viața este extrem de dificilă pentru oricine din Gaza fără statut legal" și subliniază că "a o lua de la zero într-o țară unde nu poți nici măcar să muncești, să ai rezidență sau asigurare medicală este imposibil".

Un alt solicitant, un bărbat de 38 de ani din orașul Gaza, care a lucrat, de asemenea, în sectorul telecomunicațiilor, explică faptul că a luat decizia de a fugi în Egipt în aprilie 2024 împreună cu soția și cei cinci copii, după ce un bombardament israelian a distrus clădirea alăturată celei în care se aflau și el a trebuit să salveze un copil cu un picior amputat din dărâmături. "Visez să le ofer copiilor mei viața pe care o merită: cu sănătate, siguranță și educație", spune el.

Echipa legală a solicitanților de azil asigură că în Egipt clienții lor se confruntă cu "condiții de viață extrem de precare" care îi afectează mai ales pe cei mici, care "nu au mai fost la școală de peste trei ani și nu au posibilitatea de a socializa în medii sigure". De asemenea, denunță faptul că lipsa accesului la sănătate a generat "situații de risc vital pentru numeroase persoane", în special pentru cei care suferă de boli cronice sau grave.

"Toate acestea reprezintă o revictimizare a persoanelor care au suferit deja violențe extreme, deplasări forțate și pierderi ireparabile", subliniază echipa LegalAid38. "După ce au supraviețuit atacurilor 19 indiscriminate, distrugerii locuințelor și pierderii de membri ai familiei, acum sunt din nou expuse unui context de lipsă de protecție, excludere și suferință prelungită", indică grupul, care descrie situația și cazurile reprezentanților săi ca o "urgență umanitară și juridică".

Unii dintre solicitanții de azil cu care acest ziar a luat legătura și-au exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la repercusiunile pe care le-ar putea avea asupra cererilor lor încetarea focului în Gaza, convenită la mijlocul lunii octombrie, pe care Israelul a încălcat-o practic zilnic. Zeci de persoane au murit de atunci în atacuri israeliene, în timp ce Hamas a recăpătat un anumit control.

"Gaza este în ruine, chiar dacă războiul se oprește, nu există unde să te întorci", exprimă un alt solicitant, un bărbat de 38 de ani din orașul Gaza, care a fugit din Fâșie la sfârșitul lunii martie 2024. "Să rămâi acolo este periculos din cauza Israelului și a Hamasului", insistă locuitorul din Gaza, care explică faptul că, cu ani înainte de război, a fost reținut și interogat pentru scurt timp de grupul palestinian. "[Israelul] ne-a deconectat de tot ceea ce eram legați; mie nu mi-a mai rămas nimic", adaugă el, dar în Egipt "suntem într-un limbo" și "merităm șansa de a duce o viață normală", adaugă el.

Solicitanta din orașul Gaza consultată de acest ziar recunoaște, de asemenea, că în Egipt viața ei "a stagnat" și că este "complet singură". "Trec săptămâni fără să vorbesc cu nimeni sau să ies din casă. Când am văzut ocazia de a-mi reconstrui viața în altă parte, am profitat de ea, pentru că nu știu ce să fac. Am gândit să-mi pun capăt vieții de mai multe ori. Nu pot continua să trăiesc așa", conchide ea.