În Asturia, o regiune a Spaniei, încă se pot vedea urmele unei epoci apuse, cea a mineritului. Fotograful Diego Sánchez a imortalizat rămășițele minelor, amintind de vremurile în care extracția cărbunelui era o parte esențială a vieții pentru mii de oameni. Aceste locuri abandonate, de la ruinele spălătoriilor de cărbune până la ascensoarele ruginite, sunt martori tăcuți ai muncii și greutăților minerilor.

Istoria mineritului din Asturia este plină de legende. Unii spun că a început cu un incendiu care a dus la descoperirea unui zăcământ de cărbune. Oricare ar fi fost, kilometrii de mine, care în linie dreaptă ar fi ajuns până la Moscova, au modelat identitatea regiunii.

Istoricul Víctor del Reguero își amintește de minerii în vârstă, pensionari, care sufereau de silicoză, cauzată de inhalarea prafului de cărbune. Plămânii lor se întăreau, făcând respirația dificilă. Un fost miner își amintește ziua în care a reușit să-și salveze colegii dintr-o prăbușire. O profesoară pensionată își amintește de vremurile când clasele erau pline cu 40 de elevi, copii de mineri și ingineri.

În satele miniere abandonate, în munți și văi, se ridică ruinele spălătoriilor de cărbune și ascensoare ruginite. Aceste obiecte – o amintire a trecutului, a unei vieți grele, dar pline. Reportajul foto transmite memoria oamenilor și a peisajelor care au fost legate de minerit.

În fotografiile lui Sánchez se pot vedea spălătorii de cărbune abandonate, cum ar fi cea din Vegamediana, care serveau odată la sortarea cărbunelui. Sau mina Calderón, închisă în 2010, unde încă există documente administrative și uniforme de lucru ale minerilor. În interiorul minei Calderón, în 1992, opt mineri au protestat împotriva închiderii minei, acesta fiind începutul „Marșului Negru” spre Madrid.

Inginerul Manuel José Camino încearcă să conserve această moștenire. Minerul pensionar Paco Sela spune că, dacă ar primi o altă viață, ar fi din nou miner. În imagini sunt, de asemenea, prezentate vagoane abandonate și oameni a căror viață este pentru totdeauna legată de mine.

Aceste fotografii – un omagiu adus celor care și-au dat viața și sănătatea pentru minerit și o reamintire a importanței conservării memoriei istorice.