Insula Deception, situată în condiții aspre în Antarctica, atrage atenția oamenilor de știință ca un potențial model pentru căutarea vieții pe Marte. Această bază abandonată a balenierilor, cu ruinele sale și activitatea vulcanică, este un laborator natural unic.

La începutul secolului al XX-lea, în 1912, o companie norvegiană de vânătoare de balene a înființat o bază pe insula Deception. Rezervoarele uriașe pentru stocarea grăsimii de balenă sunt încă vizibile printre ruinele lăsate în urmă după închiderea bazei în 1931. Aici se păstrează și cazanele folosite pentru extragerea uleiului din carnea de balenă, care servea drept combustibil pentru lămpi. Vânătorii de balene au distrus anual mii de balene, asigurând iluminarea pentru omenire.

În ciuda fostei activități de vânătoare de balene, astăzi insula este plină de pustietate. Cimitirul vânătorilor de balene a fost îngropat în urma unei erupții vulcanice în 1969. Două cruci solitare amintesc de norvegienii Hans Gulliksen și colegul său, care au murit aici cu un secol în urmă.

Condițiile extreme, cum ar fi temperaturi sub -20 de grade Celsius și rafale de vânt de până la 160 km/h, fac din insula Deception un loc ideal pentru cercetare. În februarie, o echipă de astrobiologi a propus utilizarea insulei ca model pentru căutarea potențialelor locuri de viață pe Marte. Interacțiunea activității vulcanice cu ghețarii poate crea un mediu pentru viața microscopică, consideră oamenii de știință de la Universitatea Alcalá, care au efectuat cercetări cu sprijinul bazei militare spaniole. Insula Deception, ostilă pentru oameni, devine un laborator natural pentru studiul vieții extraterestre.