Acordurile recente semnate la Barcelona între guvernul central spaniol și guvernul catalan au un impact semnificativ. Aceste înțelegeri, obținute în cadrul Comisiei Bilaterale, abordează probleme care depășesc cu mult relațiile bilaterale. Punctul principal al acordului este acordarea Cataloniei a unei "finanțări speciale", deschizând noi perspective pentru regiune.

Catalonia joacă în mod tradițional rolul de catalizator în reformarea sistemului de finanțare a autonomiilor. Acest precedent ar putea fi folosit și de alte regiuni. Care sunt întrebările din spatele acordurilor semnate?

Va avea Catalonia un regim fiscal propriu, precum cel al Țării Bascilor?

Nu exact. Acordul recunoaște particularitățile Cataloniei, subliniind dorința sa de a extinde autonomia și oferă un model de finanțare care poate fi adaptat pentru alte comunități. Ideea este ca guvernele autonome să poată decide gradul de responsabilitate fiscală și să colecteze impozite. În prezent, doar cinci regiuni au propriile agenții fiscale, iar cea catalană este cea mai dezvoltată, deși nu este pregătită în viitorul apropiat să preia 100% din colectarea și gestionarea impozitelor.

Regiunile vor avea acces la resurse financiare, dar vor trebui să facă două tipuri de contribuții la bugetul central: una pentru serviciile prestate de stat pe teritoriul lor, alta ca solidaritate teritorială. Calculul acestor contribuții urmează să fie determinat. Modelul prevede determinarea cotei din impozitele de stat care vor fi folosite pentru finanțarea acestor contribuții, precum și a cheltuielilor pentru competențe comune (educație, sănătate) și specifice (închisorile din Catalonia).

Va renunța Catalonia la solidaritatea cu celelalte regiuni?

Nu. Acordul prevede clar că Catalonia, și apoi celelalte regiuni care doresc să adere, vor trebui să contribuie la echilibrarea sistemului, adică să asigure aceeași calitate a serviciilor publice de bază. Cum se va calcula această cotă pentru a garanta o calitate mai bună a serviciilor în regiunile mai puțin dotate, nu este clar. Noul model simplifică condițiile modelului actual. În prezent, echilibrarea se face prin trei mecanisme diferite, iar după implementarea acordului va rămâne doar unul.

Va fi respectat principiul ordinalității?

Acest punct ridică întrebări. Catalonia consideră că contribuția sa trebuie calculată transparent și pe baza unor criterii obiective, iar aplicarea acesteia nu trebuie să încalce principiul ordinalității. Catalonia, contribuind cu a treia cea mai mare sumă la sistem, coboară pe locul zece după distribuirea resurselor. Deși autoritățile catalane insistă că poziția sa va rămâne aceeași, acest lucru nu este specificat.

Care este forța juridică a acordului dintre cele două guverne?

Modificările sistemului de finanțare a autonomiilor sunt de obicei discutate în Consiliul de Politică Fiscală și Financiară, unde sunt reprezentați toți miniștrii de finanțe ai regiunilor și ai guvernului central. Deși o alianță între Ministerul Finanțelor și Catalonia ar putea fi suficientă pentru a lua o decizie (guvernul are 50% din voturi), este planificată o discuție mai largă. Pentru implementarea modelului este necesară o reformă legislativă, în special modificarea Legii organice privind finanțarea comunităților autonome (LOFCA) și a altor acte normative.

Va prelua Catalonia gestionarea impozitului pe venit (IRPF) anul viitor?

În cadrul acordului de coaliție al lui Salvador Illa cu Esquerra, semnat acum un an, s-a prevăzut că gestionarea tuturor impozitelor de către Generalitat va începe cu IRPF, și acest lucru trebuia realizat "în cursul anului 2026". Acest obiectiv este inclus în acord. Este prevăzută o obligație de a continua analiza pentru a asigura conformitatea, astfel încât declarațiile IRPF pentru 2025 să poată fi depuse anul viitor la agenția fiscală catalană. Cu toate acestea, șeful președinției, Albert Dalmau, a precizat că, în prezent, agenția catalană nu este pregătită să gestioneze cel mai important impozit din sistemul fiscal. În prezent, agenția gestionează 5 miliarde de euro și va trebui să gestioneze 30 de miliarde. În plus, este necesar să se finalizeze modificările normative în Congres, iar acesta este un proces incert.