În ultima perioadă, politica mexicană a fost martora unei tendințe interesante: opoziția, în loc să elaboreze propriile propuneri, preferă să critice guvernul actual. Acest lucru este deosebit de relevant în contextul relațiilor dificile cu Statele Unite și al problemei tot mai mari a sărăciei în țară. În loc de un dialog constructiv, forțele de opoziție folosesc adesea știrile negative ca propagandă.

Critica este normală, dar atunci când devine un scop în sine, ignorând necesitatea de a oferi alternative, ridică semne de întrebare. Situația actuală din lume, inclusiv în relațiile cu SUA, poate avea consecințe devastatoare pentru Mexic. Problema sărăciei necesită, de asemenea, o soluție imediată. Opoziția pare să se delecteze cu dificultățile cu care se confruntă țara, ca și cum guvernele anterioare nu ar fi responsabile pentru starea actuală a lucrurilor.

Discuțiile despre incapacitatea guvernului mexican de a controla traficul de droguri și corupția în rândul funcționarilor și militarilor pot fi exagerate, dar se bazează pe probleme reale. Aceste probleme existau cu mult înainte ca actualul guvern să vină la putere. Guvernatorii diferitelor partide au fost acuzați în mod repetat de legături cu cartelurile de droguri. Și iată că, atunci când guvernul a intensificat lupta împotriva criminalității organizate și a început să arate rezultate vizibile (arestări, scăderea criminalității), aceste eforturi sunt ridiculizate, ca și cum în 11 luni ar fi posibil să rezolvi problemele care s-au acumulat timp de 30 de ani.

Nu poate fi justificat, dar se poate înțelege că opoziția, neavând propriile propuneri de combatere a violenței, folosește știrile proaste ca propagandă. Dar, atunci când aceasta alimentează interferența SUA, depășește dezacordurile interne. Analiștii și partidele politice trebuie să înțeleagă că este în joc legitimitatea pe care o caută cele mai dure forțe de la Washington. Dacă cartelurile domină eșaloanele superioare ale guvernului mexican, intervenția devine un mandat etic, profitabil pentru republicani.

Strategia Claudiei Sheinbaum constă în găsirea unui echilibru între apărarea suveranității și o poziție de negociere realistă în fața dependenței enorme și a numeroaselor modalități prin care Washington ar putea afecta viața a milioane de mexicani. Președintele PRI, Alito Moreno, acuzând-o pe Sheinbaum că a fost complice cu cartelurile de droguri, încearcă, probabil, să evite o anchetă împotriva sa. Întrebarea este dacă PAN sau Movimiento Ciudadano au un plan de acțiune în relațiile cu SUA, dincolo de critică.

În următorii trei ani, Mexicul va trebui să reziste unei lupte dificile cu presiunile din partea Statelor Unite. Opoziția nu ar trebui doar să critice, ci să ofere propriile soluții.