În câteva cuvinte
În Spania au trecut 30 de ani de la îngroparea a 1,2 milioane de tone de deșeuri nucleare pe locul fostei fabrici de uraniu FUA din Andújar. Mulți foști angajați ai uzinei au murit de cancer din cauza expunerii la radiații, dar lupta lor pentru recunoașterea bolilor profesionale și compensare a fost fără succes. În ciuda asigurărilor oficiale privind siguranța, un raport din 2018 indica o contaminare radioactivă semnificativă a apelor subterane.
"Dacă oamenii ar ști ce este îngropat sub acel munte, nu ar trece pe acolo", spune Manuel Navas Fuentes, 84 de ani, unul dintre puținii martori vii ai istoriei tragice a Fabricii de Uraniu din Andújar (FUA) din Spania. Această unitate este considerată prima instalație radioactivă a țării. Au trecut 44 de ani de la închiderea sa și 30 de ani de când a fost îngropată în același loc unde a funcționat timp de 22 de ani.
Sub acest mare deal artificial, la doar 600 de metri de centrul urban al orașului Andújar (Jaén), sunt îngropate 1,2 milioane de tone de deșeuri nucleare, inclusiv toate instalațiile fabricii.
Manuel Navas și-a pierdut soția, Manuela López, în februarie. Cei doi s-au cunoscut lucrând la FUA: el în procesul de tratare a uraniului, ea în laborator. La fel ca majoritatea celor 126 de muncitori ai unității nucleare, Manuela a murit victimă a cancerului din cauza expunerii la uraniu timp de peste două decenii și a muncii fără nicio protecție. "I-am spus că dacă nu părăsește fabrica, nu mă căsătoresc cu ea", povestește Manuel Navas, evocând epoca întunecată și tragică trăită între 1959 și 1981, când fabrica a fost activă.
Manuel suferă de boli respiratorii multiple și necesită oxigen 16 ore pe zi. Atât el, cât și ceilalți colegi au fost pensionați din cauza bolilor comune. În ciuda anilor petrecuți în contact cu uraniul, nu au reușit niciodată să obțină recunoașterea bolii profesionale, ceea ce i-ar fi despăgubit, cel puțin financiar, prin revalorizarea pensiilor. Doar unuia dintre lucrători, care a suferit de silicoză, i-a fost recunoscută, după intervenția sistemului de asigurări sociale, o boală legată de expunerea la uraniu.
"Deși frica a fost mereu prezentă, adevărul este că oamenii sunt deja obosiți și nu se mai preocupă prea mult de problema nucleară. Cred că este pentru că nu sunt conștienți de pericolul pe care îl implică ceea ce este îngropat acolo", explică Eva Navas, fiica lui Manuel și Manuela, care, la fel ca majoritatea locuitorilor din Andújar, rămâne indiferentă la zgomotul exterior generat de redeschiderea dezbaterii politice privind utilizarea energiei nucleare.
FUA trata minereu pentru a obține concentrat de oxid de uraniu cu o puritate de 80-90%, care ulterior era trimis la centralele nucleare spaniole Zorita și Garoña, înainte de a fi transportat în butoaie către Franța sau Statele Unite pentru utilizare în reactoare. Foștii angajați și familiile lor susțin că lucrau fără nicio protecție și că nu au fost niciodată conștienți de pericol, deoarece dozimetrul pe care îl purta fiecare pentru a măsura radiațiile dădea întotdeauna rezultate negative. "Erau manipulate", subliniază, categoric, Manuel Navas, amintind că erau obligați să spele hainele de lucru acasă, și acestea "ieșeau mereu galbene la spălare".
Deși FUA a fost activă până în 1981, abia în 1995 compania spaniolă de stat Enresa (Întreprinderea Națională de Deșeuri Radioactive) a încheiat lucrările de dezafectare a fabricii. Lucrătorii au văzut atunci cu ochii lor cum era îngropat întregul peisaj care i-a însoțit decenii, de la mesele și scaunele pe care le foloseau până la copacii din jur.
De atunci, Enresa menține un program de supraveghere și întreținere pentru a verifica starea corectă a instalațiilor și respectarea limitelor impuse. Astfel, Enresa continuă controlul apelor subterane din zona FUA prin șase foraje în interiorul perimetrului gardului și prin 11 puțuri și 10 foraje distribuite în împrejurimile instalației.
Enresa a susținut permanent că valorile înregistrate în aceste foraje nu reprezintă un risc pentru oameni sau mediu. Cu toate acestea, un grup politic a alertat recent asupra persistenței contaminării apelor subterane. Concret, aceștia au făcut referire la un raport care arată că în 2018 nivelul de contaminare radioactivă a apei a depășit de aproape 25 de ori nivelul țintă. De asemenea, Enresa monitorizează emisia de gaz radon în acoperișul digului stabilizat peste care a fost îngropată FUA. Conform unui răspuns parlamentar al Guvernului din 2023, nivelul acestuia "este mult sub nivelul cerut de Consiliul pentru Securitate Nucleară de la finalizarea lucrărilor".
Au trecut deja 15 ani de când justiția a închis ușa pretențiilor lucrătorilor FUA privind recunoașterea bolii profesionale. Mai întâi judecătoriile sociale, iar mai târziu Curtea Supremă, într-un recurs, au respins peste 80 de cereri. "Ni s-a spus că nu există o relație de cauzalitate între boli și expunerea la uraniu timp de 22 de ani, dar asta este fals. În primii cinci ani acolo nu au primit nicio instrucțiune pentru a evita radiațiile", afirmă Manuel Ángel Vázquez, avocatul asociației foștilor angajați. El a prezentat un raport științific avizat de Guvernul Regional al Andaluziei, care constata "leziuni ale aparatului respirator, rinichilor și aparatului excretor, leziuni imunologice, hematologice și metabolice" la o mare parte din personalul FUA. În plus, Curtea Supremă a respins, din cauza prescripției, cererea patrimonială a lucrătorilor, prin care solicitau statului o indemnizație de 12 milioane de euro pentru daune morale și materiale.
Vázquez și-a pierdut recent socrul, José Soto, care a murit de asemenea de cancer și a fost președintele asociației victimelor. Avocatul, care a renunțat și la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru încălcarea drepturilor, consideră că cazul ar putea fi redeschis "doar dacă ar exista interes politic". Dar în 2021, răspunsul Guvernului la o întrebare parlamentară a închis definitiv calea politică, printr-o frază la fel de categorică pe cât de frustrantă: "Cazul este închis, oricât de trist și îndoliat ar fi". Eva Navas, fiica unuia dintre puținii angajați încă în viață, conchide: "Este clar că majorității partidelor nu le convine ca acest caz să iasă la lumină, este o rușine".
