În Columbia, o fată de 13 ani, Caren Smith Cubillos Miraña, și alți șase minori au murit într-un bombardament militar, care ar fi vizat un tabără a unui grup ilegal armat suspectat de recrutare de copii. Acest incident tragic în regiunea Guaviare a stârnit dezbateri aprinse privind respectarea dreptului internațional umanitar (DIH) și a obligațiilor de protecție a copiilor în zonele de conflict armat.

Caren, originară din Puerto Santander și crescută în La Pedrera, Amazonas, este una dintre numeroasele victime minore ale conflictelor armate. Al doilea Protocol adițional la Convențiile de la Geneva stipulează clar că persoanele sub 15 ani nu trebuie recrutate și nu pot participa direct la ostilități, beneficiind de o protecție specială. Alte acorduri internaționale extind această interdicție până la vârsta de 18 ani. Chiar și atunci când minorii participă la ostilități, aceștia sunt considerați victime și necesită protecție. Moartea lui Caren în urma unui bombardament efectuat de forțele statale, menite să o protejeze, ridică îngrijorări serioase.

Acest caz subliniază dificultățile în asigurarea protecției vieții minorilor în timpul războiului, unde logica „ucide sau fii ucis” prevalează adesea. Criticii susțin că este inacceptabil ca statul, care are obligația de a respecta DIH, să încalce aceste norme. Este esențial ca forțele legitime să acționeze în mod legitim și cu maximă precauție atunci când operațiunile implică prezența minorilor.

Moartea lui Caren și a altor copii atestă un eșec colectiv al țării în a pune capăt conflictului. Indiferent de justificările politice sau militare, moartea unui copil în război este de nejustificat. Minorii nu trebuie recrutați și nu trebuie să devină ținte ale bombardamentelor.