Comisia Inter-Americană pentru Drepturile Omului (CIDH) analizează cazurile de violență vicariantă suferite de trei femei mexicane. O jurnalistă și două avocate își împărtășesc poveștile de abuz și indiferență instituțională. CIDH va analiza acum aceste cazuri.

Violența vicariantă este o formă de violență de gen în care o parte a cuplului folosește un membru al familiei, de obicei copiii, pentru a exercita presiuni emoționale și psihologice. Aceasta apare adesea în contexte de separare sau dispute privind custodia copiilor. Victimele violenței sunt de obicei femei. Este una dintre cele mai ascunse forme de violență din Mexic.

Jurnalista Gabriela Pablos și avocatele Eliza Zaldívar și Blanca Paredes sunt victime ale acestui tip de violență. După ani de abuzuri, indiferență instituțională și nereguli în procedurile legale, acestea au prezentat cazurile lor în fața CIDH cu sprijinul organizației Red Solidaria Década Contra la Impunidad (RSDCIAC). "Se spune că în fiecare poveste există două părți, dar în violența vicariantă nu există o altă parte. Există minciuni, abuzuri, corupție. Este o antecameră a femicidului", spune Pablos în timpul unui apel video la care participă și Zaldívar, Paredes și doi reprezentanți ai RSDCIAC.

Blanca Paredes spune că îi era rușine să vorbească, deoarece ea, fiind avocat, era prinsă în procese judiciare care nu progresau. "Mă gândeam că elevii mei vor spune că nu sunt un jurist bun", spune ea. Povestea ei cu agresorul a început... Potrivit Paredes, la vârsta de 15 ani a început să fie curtat de José de Jesús Covarrubias, un oficial de rang înalt în statul Jalisco. "A fost judecător al Curții Supreme de Justiție a statului, judecător federal și local în materie electorală. Este o persoană foarte influentă", spune ea. Au început o relație și au avut doi copii. Apoi au urmat abuzurile fizice și psihologice și refuzul categoric al magistratului de a divorța.

Paredes spune că după ce a revăzut camerele de securitate de acasă după o reuniune de familie, și-a dat seama că una dintre nepoatele ei a fost abuzată sexual de fostul ei partener, iar acesta a fost punctul de cotitură. Ea a raportat acest lucru, dar nu s-a întâmplat nimic. "L-am acuzat de violență domestică, violență sexuală, violență fizică, dar plângerile mele s-au pierdut". Apoi a recurs la o plângere publică. A făcut-o la Universitatea din Guadalajara, iar aceasta a provocat un efect de bulgăre de zăpadă: cel puțin 87 de alte plângeri de abuz din partea diferitelor studente împotriva lui Covarrubias.

Avocata spune că a lucrat la Curtea Federală ca asistentă a secretarilor. Și la Curtea de Justiție din Jalisco, a fost raportor, revizuind hotărârile judecătorilor și făcând actualizări ale reformelor. Ea afirmă că are cunoștințe comune cu Covarrubias, care i-au mărturisit că nu vor să o ajute de teama represaliilor. Ea a cerut să se întâlnească cu guvernatorul de atunci, care, spune ea, a primit-o cu aroganță.

Ea a reușit să obțină un mandat de arestare împotriva lui Covarrubias, dar acesta nu a fost arestat. Paredes spune că a fost arestată ilegal și a suferit cel puțin patru atacuri asupra ei și a copiilor ei. Unul dintre acestea a avut loc după o întâlnire cu... După-amiaza, continuă ea, a primit un apel de la fiul ei, spunându-i că șapte bărbați cu arme lungi au intrat în casa surorii ei. La domiciliu se aflau copiii lui Paredes, nepoatele ei și sora ei. "Fiul meu, evident tulburat, plângea și mi-a spus că au fost bătuți, că au atins-o pe nepoata mea de opt ani și că acești bărbați mi-au lăsat un mesaj: 'Dacă continui cu prostiile tale, îi vom lua'", conchide avocata.

Jurnalista Gabriela Pablos, care a urmărit lupta lui Paredes în colectivele de femei, a prezentat-o pe aceasta la RSDCIAC. Poveștile pe care le-au trăit aceste trei femei au caracteristici similare. Ele au suferit ani de zile; după separare, au fost acuzate că au comis infracțiuni într-un alt stat al Republicii, unde nu locuiau; li s-a emis un mandat de arestare în urma unei proceduri judiciare la care nu au participat și, cu excepția Gabrielei Pablos, au fost închise timp de luni de zile.

Jurnalista Gabriela Pablos suferă de această violență din partea celor doi foști parteneri ai săi și afirmă că aceștia s-au aliat împotriva ei. Ea a avut doi copii, unul în fiecare căsătorie. Ea comentează că avocatul celui de-al doilea fost partener al ei și el au plănuit răpirea copilului ei, când acesta avea doar câteva luni. "Mi-a spus că va merge la o plimbare în parc și nu s-a mai întors", conchide ea.

"Bărbatul, în patriarhatul său, este obișnuit ca, dacă el exercită violența, femeia trebuie să rămână acolo și să fie supusă", spune avocata Eliza Zaldívar, care a avut doi copii cu agresorul ei. Ea spune că după divorț, când acesta venea să-și ia copiii, el o abuza sexual. Ea nu știa cum să pună capăt acestui lucru, așa că a cerut prietenilor bărbați să fie prezenți în aceste momente. "Mai târziu, el a folosit această situație împotriva mea. M-a acuzat, printre altele, de...", menționează ea.

Zaldívar spune că copiii i-au fost luați când a plecat într-o călătorie de afaceri în Columbia. "Partenerul meu m-a sunat și mi-a spus că fostul meu soț a emis un ordin de restricție împotriva mea și m-a acuzat de violență domestică. Unul dintre argumentele sale a fost că mi-am abandonat copiii în acea călătorie".

Ea spune că judecătorul a fost de partea agresorului ei, că custodia temporară a fost acordată fostului partener al lui Zaldívar, iar custodia copiilor a fost acordată fostei sale soacre. "El a susținut că nu are propria locuință". Avocata a depus o plângere și i s-a acordat. "Judecătorul districtual ordonă judecătorului o rezoluție care nu ne încalcă drepturile, iar judecătorul de familie dictează restituirea copiilor mei; spre deosebire de Gaby, eu am toate rezoluțiile în favoarea mea. Problema este că aceste rezoluții nu au fost niciodată executate", conchide ea.

CAZURILE LA CIDH

CIDH a fost de acord să examineze cele trei cazuri, stabilind că statul mexican a încălcat drepturile acestor femei la toate nivelurile instituționale. RSDCIAC a declarat pentru această publicație că a fost inclus recent un alt caz, cel al activistei sociale și studentei la drept Blanca Estela Cardona Ramos. Guvernul mexican are la dispoziție până la patru luni pentru a trimite observațiile și informațiile despre cazul Cardona Ramos.

Cu Eliza Zaldívar, termenul limită a fost în aprilie 2025 și nu a existat niciun răspuns din partea guvernului mexican. Ea a trimis o reamintire statului pe 22 aprilie, la care de asemenea nu a primit răspuns. În fața acestei situații, Comisia nu s-a pronunțat. În cazul Blancei Paredes, statul a trimis răspunsul său la CIDH pe 25 martie; a declarat că petiția lui Paredes este procesual gata pentru un raport.

Termenul limită în cazul Gabriela Pablos a fost 8 decembrie 2024, fără răspuns din partea statului. Cu toate acestea, tatăl fiului ei cel mic a contestat petiția prin amicus curiae - o figură juridică prin care o persoană sau instituție străină de litigiu prezintă Curții argumente cu privire la faptele conținute în prezentarea cazului. CIDH nu s-a pronunțat în această privință.

RSDCIAC urmărește ca CIDH să exercite presiuni asupra statului mexican pentru ca violența vicariantă să fie recunoscută, clasificată și sancționată pe întreg teritoriul. În prezent, aceasta este clasificată în Legea privind accesul femeilor la o viață fără violență și în cel puțin 12 state. În alte state, este menționată doar în lege. Și în alte trei state, Guerrero, Querétaro și Coahuila, este aprobată, dar nepublicată, ceea ce lasă un vid juridic pentru femei, potrivit Universității Naționale Autonome din Mexic (UNAM).