Cooperarea internațională, menită să corecteze dezechilibrele structurale, lasă adesea de dorit. Închiderea programului USAID de către Donald Trump este un exemplu clar, punând în pericol viețile a milioane de oameni. În paralel, fondurile alocate adesea nu rezolvă problemele de bază, ci doar agravează situația.

Pe fondul declarațiilor puternice despre ajutorarea țărilor în curs de dezvoltare, realitatea este diferită. Criticii notează că sistemul existent susține mentalitatea colonială și creează o idee falsă despre superioritatea țărilor dezvoltate asupra țărilor în curs de dezvoltare. În același timp, sute de miliarde de dolari alocate pentru ajutor nu rezolvă problema datoriei țărilor africane față de Occident.

Studiile arată că țările africane sunt creditori neti ai Occidentului, în ciuda ajutorului primit. Un exemplu este situația cu compania Glencore, care a dat mită ani de zile în Republica Democratică Congo și a evitat plata impozitelor, transferând fonduri în paradisuri fiscale. Drept urmare, țara a pierdut milioane de dolari, iar cei vinovați au primit pedepse minime.

Astfel de practici nu sunt o excepție. Un exemplu de experiență eșuată a fost Runda de la Doha de negocieri comerciale, care ar fi trebuit să integreze țările sărace în sistemul de liber schimb. Țările în curs de dezvoltare și-au deschis piețele, dar nu au primit sprijinul promis. În același timp, țările dezvoltate continuă să ridice bariere protecționiste, invocând securitatea națională, punând în pericol supraviețuirea a milioane de oameni.

În loc să rezolve cu adevărat problemele, comunitatea internațională continuă să organizeze conferințe și să aloce fonduri, fără a schimba esența lucrurilor. Trebuie recunoscut că multe dintre aceste acțiuni seamănă cu o situație în care un răpitor colectează bani pentru victima sa, fără a da cheia.

Autor: Profesor de drept la Universitatea Pompeu Fabra.