Conferința părților (COP30) a marcat un punct de cotitură istoric, punând pentru prima dată în centrul agendei unei summit-uri climatice tranziția justă. S-a recunoscut că nu va exista o tranziție climatică eficientă fără transformarea sistemelor agroalimentare. Adoptarea Declarației Liderilor de la Belém privind Foametea, Sărăcia și Acțiunea Climatică Centrată pe Oameni, care stabilește un principiu director și recunoaște rolul esențial al producătorilor familiali și la scară mică, este o etapă fără precedent.

Deși securitatea alimentară este o prioritate, agricultura și alimentația au rămas ani la rând la periferia negocierilor climatice. O contradicție: agricultura este unul dintre sectoarele cel mai lovite de încălzirea globală și, în același timp, unul dintre cele care pot oferi cele mai multe soluții în atenuare, adaptare și restaurare a mediului.

Brazilia, țara gazdă a acestei COP de la Belém, la porțile Amazoniei, prezidează summit-ul dintr-o experiență care demonstrează ce se întâmplă atunci când agricultura familială, protecția socială și conservarea mediului se unesc. Într-o țară cu aproape cinci milioane de ferme familiale, care angajează peste 10,1 milioane de oameni și care a reușit să scoată Brazilia de pe harta mondială a foametei și să reducă sărăcia extremă cu 63% între 2004 și 2014, președinția sa a plasat securitatea alimentară, agricultura durabilă și tranziția justă în inima agendei climatice globale. Politici precum "Foame Zero", programe precum "Bolsa Família", achizițiile publice de la micii producători sau progresele în reducerea defrișărilor au arătat că dezvoltarea rurală incluzivă și sustenabilitatea se pot consolida reciproc.

La scară mondială, realitatea este alarmantă: între 638 și 720 de milioane de oameni au suferit de foame în 2024, iar peste 2,4 miliarde se confruntă cu insecuritate alimentară moderată sau severă. La aceasta se adaugă faptul că sistemele alimentare generează aproximativ o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Nicio strategie climatică care ignoră această realitate nu va fi suficientă. Și nicio tranziție nu poate fi considerată justă dacă nu garantează dreptul la hrană și nu contribuie la depășirea sărăciei rurale, unde trăiește majoritatea celor care hrănesc lumea.

Agricultura este unul dintre sectoarele cel mai lovite de încălzirea globală și, în același timp, unul dintre cele care pot oferi cele mai multe soluții în atenuare, adaptare și restaurare a mediului.

În țările în curs de dezvoltare, producătorii familiali se confruntă cu o dublă vulnerabilitate: impacturile crescânde ale climei extreme și finanțarea climatică practic inexistentă pe care o primesc. Astăzi, sistemele agroalimentare captează doar 4,3% din finanțarea climatică globală, iar micii producători abia 0,3%. Acest decalaj nu este doar injust; este o oportunitate pierdută. Fiecare euro investit în agricultura familială generează beneficii simultane în reziliență, securitate alimentară, nutriție, biodiversitate și captură de carbon.

Provocarea acum nu este de a justifica transformarea, ci de a transforma declarația de la Belém în investiții reale care să transforme sistemele agroalimentare și să consolideze reziliența celor aflați în prima linie a schimbărilor climatice. Angajamentele politice există deja; ceea ce lipsește este volumul finanțării și coerența designului său.

Depășirea acestui decalaj necesită închiderea definitivă a separării dintre finanțarea climatică și finanțarea pentru dezvoltare. Timp de decenii au funcționat în silozuri, limitându-și impactul. Dar tranziția climatică justă necesită arhitecturi financiare integrate, capabile să acționeze simultan asupra rezilienței, climei, incluziunii economice și securității alimentare.

Realitatea la scară mondială este alarmantă: între 713 și 757 de milioane de oameni au suferit de foame în 2023, iar peste 2,4 miliarde se confruntă cu insecuritate alimentară moderată sau severă.

În acest domeniu, Programul Global pentru Agricultură și Securitate Alimentară (GAFSP) constituie un exemplu eficient. Cu aproximativ 2,5 miliarde de dolari mobilizați din 2010, a îmbunătățit veniturile și securitatea alimentară a peste 30 de milioane de oameni din țările cu venituri mici, iar aproape jumătate din proiectele sale au contribuit direct la creșterea rezilienței la schimbările climatice. Cu toate acestea, chiar și această scară este insuficientă pentru o provocare globală de această magnitudine. Este necesară o implicare mult mai ambițioasă a guvernelor, băncilor multilaterale de dezvoltare, fondurilor climatice, filantropiei și sectorului privat.

În paralel, GAFSP avansează în Viziunea sa Strategică 2030, concepută pentru a acționa ca o punte permanentă între dezvoltare și climă. Obiectivul său este de a garanta că cei 800 de milioane de mici agricultori din lume au acces la finanțare, inovare, piețe, tehnologie, conectivitate și politici publice care să le permită să conducă tranziția climatică și prosperitatea rurală. Nu este vorba doar de a-i include: este vorba de a-i recunoaște ca protagoniști, ca inima soluției.

Odată adoptată Declarația de la Belém, accentul trebuie pus pe implementare: pachete de finanțare integrată climă-dezvoltare, platforme de investiții public-private, extinderea achizițiilor publice către agricultura familială, stimulente pentru conservarea pădurilor și a solului, consolidarea cooperativelor și a organizațiilor de producători și sisteme de date incluzive care să garanteze transparența și trasabilitatea.

Toate acestea necesită eforturi din partea băncilor multilaterale de dezvoltare, fondurilor climatice, sectorului privat și societății civile. Dar cere, mai presus de toate, să ascultăm și să finanțăm pe cei care generează deja soluții: milioane de producători familiali care practică agricultura regenerativă, diversificarea culturilor, agrosilvicultura sau gestionarea durabilă a apei. Practicile lor cotidiene constituie unul dintre cele mai mari active climatice ale planetei.

Ne aflăm într-un moment decisiv. Această COP30 recunoaște în mod explicit că fără transformarea sistemelor agroalimentare nu va exista o tranziție climatică și că fără garantarea dreptului la hrană nu va exista o tranziție justă. Declarația de la Belém stabilește un nou standard. Acum, corespunde să o transformăm în acțiuni reale pe teren prin investiții pe termen lung.

Dacă comunitatea internațională acționează cu coerență, acest summit poate inaugura un deceniu în care clima, alimentația și dezvoltarea fac parte dintr-un același proiect global. Un deceniu în care producătorii familiali ocupă, în sfârșit, locul care le revine: centrul securității alimentare și nutriționale și al acțiunii climatice mondiale.