Spania se confruntă cu un deficit acut de specialiști medicali, în special de medici de familie. Situația s-a agravat din cauza creșterii solicitărilor asupra sistemului de sănătate de la începutul pandemiei – numărul consultațiilor în asistența primară a crescut cu 9%, ceea ce a dus la o supraaglomerare fără precedent a centrelor de sănătate. Ca răspuns la acest deficit, autoritățile regionale din țară au început să dezvolte activ programe de atragere și reținere a medicilor tineri care își finalizează rezidențiatul.

Unele regiuni au luat măsuri încă de acum câțiva ani, îmbunătățind condițiile contractuale și majorând salariile pentru a motiva absolvenții să rămână. De exemplu, în Țara Bascilor, salariul pentru specialiștii după rezidențiat a fost majorat semnificativ, ajungând la 61.000 de euro brut pe an. Reprezentanții altor regiuni au numit chiar aceste măsuri o „ofertă ostilă” menită să le deturneze specialiștii.

Regiunile țării se plâng de ani de zile guvernului central cu privire la lipsa medicilor, în ciuda creșterii numărului de locuri la rezidențiat. Totuși, sunt necesari patru ani de formare înainte ca acești specialiști să poată fi integrați pe deplin în sistem. Ca răspuns la plângeri, ministrul Sănătății subliniază că autoritățile regionale sunt responsabile de angajare și trebuie să ofere condiții capabile să rețină medicii.

Problema nu este doar salariul. Anterior, pentru medicii tineri după rezidențiat erau frecvente contractele de substituție precare: de zile, săptămâni sau, cel mult, luni. Aceasta era perspectiva care o aștepta pe Celia Crespo, în vârstă de 32 de ani, în Granada. Aproape de finalizarea rezidențiatului, ea a decis să se întoarcă în Murcia natală nu din motive familiale, ci datorită condițiilor oferite acolo: un contract probabil de trei ani (durata maximă înainte de a opta pentru un post permanent) și un salariu cu aproape o mie de euro pe lună mai mare decât cel oferit în Andaluzia, fără a include gărzile.

„Dacă în altă parte mi-ar oferi o bună calitate a vieții și condiții mai bune, nu aș avea nicio problemă să plec”, explică Crespo. „Salariul este important, dar la fel de important este să nu ai o agendă supraaglomerată. Când voi începe să lucrez singură [în timpul rezidențiatului lucrează cu un tutore] voi vedea [dacă rămâne în acest post sau chiar face altă specialitate], dar îmi este clar că sănătatea mentală este pe primul loc, înaintea acestei munci. Mulți colegi, pentru a suporta suprasolicitarea, iau antidepresive, benzodiazepine pentru a dormi. Cred că nu merită să ajungi în acest punct.”

Această regiune, Murcia, este una dintre cele care oferă cele mai bune condiții din Spania celor proaspăt ieșiți din rezidențiat: 63.440 de euro brut pe an (inclusiv un bonus pentru numărul de pacienți) și 73.730 în locurile cu acoperire dificilă. Totuși, un purtător de cuvânt al Ministerului Sănătății asigură că măsura, introdusă în 2023, nu vizează doar „fidelizarea” rezidenților, ci a fost o îmbunătățire a condițiilor pentru toți profesioniștii.

Cert este că, începând cu acel an, majoritatea regiunilor au introdus stimulente pentru medici, multe dintre ele destinate specific medicilor de familie care finalizează rezidențiatul. Este dificil să se facă o clasificare a condițiilor, deoarece datele furnizate de regiuni nu sunt întotdeauna omologabile: unele includ bonusuri, altele gărzile, iar altele oferă doar informații despre stimulente, dar nu și despre salariul brut fără acestea.

În Catalonia, de exemplu, s-au stabilit mai multe niveluri, în funcție de ruralitate și dificultatea acoperirii, care pot ridica salariul brut până la 67.819 euro în cele mai complicate zone. În Madrid, Catalonia, Navarra, Țara Bascilor și Galicia, salariul se situează în jurul valorii de 55.000 de euro.

Chiar săptămâna aceasta, guvernul basc a lansat o campanie de atragere a rezidenților. Mesajul este: „Termini anul acesta rezidențiatul și vrei să lucrezi în Țara Bascilor și cauți un loc unde să crești profesional și personal? Țara Bascilor mizează pe talent. Viitorul tău, în Osakidetza (Serviciul de Sănătate Basc).” Un purtător de cuvânt al Departamentului de Sănătate explică că nu este vorba de „a ridica miza” sau de a face „un război” pentru rezidenți. „Țara Bascilor își ocupă de obicei toate locurile. Este vorba de a fi competitivi, de a avea condiții bune, de a lucra într-un sistem sanitar de referință”, susține el.

Insulele Baleare au implementat în 2023 un stimulent de până la 20.000 de euro anual pentru a acoperi zonele cu cerere ridicată. În Extremadura, anul trecut au fost introduse bonusuri care ajung la 750 de euro lunar, pe lângă contracte de trei ani și plăți pentru deplasări, printre alte stimulente.

Asturias, pe lângă un salariu care se apropie de 60.000 de euro, are un birou de atragere a profesioniștilor pentru a „fi în contact cu medicii în formare sau cu specialiștii cu posturi în alte regiuni”, explică consilierul local. „Câțiva au decis să vină să lucreze în Asturias. Anul trecut am reținut 90% dintre cei care s-au format în Asturias în specialitățile în care avem lipsă de profesioniști”, continuă el.

În Navarra, pe lângă salariul inițial, se mizează pe termen lung. Nacho Iriarte, directorul de personal al Serviciului Navarro de Sănătate-Osasunbidea, explică că, pe măsură ce se avansează în cariera profesională, salariile lor devin cele mai bune din Spania. Media pe care o primesc medicii în această regiune este de 92.000 de euro brut anual, dar pentru a ajunge acolo trebuie adăugate vechimea (trienii), gărzile, productivitatea. Ca în orice medie, mulți sunt sub această cifră și alții peste. „Unii profesioniști câștigă peste 200.000 de euro brut anual, muncind enorm, desigur”, justifică el.

Asistența continuă (gărzile) este unul dintre factorii cheie pentru a ajunge la cifrele finale ale salariilor medicilor. În Castilla-La Mancha, de exemplu, rezidenții care se angajează după formare câștigă în medie 80.000 de euro brut anual, dar aceasta include gărzile, care sunt cel puțin trei pe lună. Acestea reprezintă aproximativ 20.000 de euro anual.

Relația medicilor cu gărzile este adesea una de iubire și ură: ele pot reprezenta un procent foarte important din venituri, dar sunt considerate „abuzive” și foarte prost plătite la oră. Sheila Justo, secretar tehnic al Tinerilor și Rezidenților la Confederația Spaniolă a Sindicatelor Medicale, explică faptul că poate părea o sumă mare când o aduni, dar, analizată pe ore, este plătită „la preț de nimic”. „Operăm anevrisme la patru dimineața pentru 24 de euro pe oră.”

Justo insistă asupra condițiilor care depășesc salariul, care „poate părea bun”, dar vine după 12 ani de formare și muncă extinsă, adesea cu program suplimentar după-amiaza. Aceasta este una dintre modalitățile la care au apelat regiunile pentru a atenua criza în asistența primară, unde 70% dintre pacienți așteaptă mai mult de o zi pentru a fi consultați, cu aproape 24 de puncte procentuale mai mult decât înainte de pandemie.

Este o realitate care, dincolo de salarii, îndepărtează mulți tineri de Medicina de Familie. „Vocatia ți se duce cu șapte consultații consecutive cu 70 de pacienți”, spune Justo. Când fac rezidențiatul și văd acest tablou, mulți optează să meargă la serviciile de urgență, în general mai bine plătite (tot pe baza gărzilor) sau chiar să migreze în străinătate. Alte țări europene, pe lângă un salariu mai atractiv, oferă cabinete mai puțin aglomerate, unde se poate practica o medicină de mai bună calitate. Din 2019, peste 2.000 de medici au plecat să practice în străinătate.

Mișcările între regiuni nu au date oficiale, dar mulți medici iau în considerare această opțiune în fața competiției pentru condiții. Teresa del Val Martínez, în vârstă de 30 de ani, finalizează al treilea an de rezidențiat în Logroño, orașul ei. Cu puțin peste un an înainte de finalizare, ea evaluează deja posibilitatea de a pleca în alte locuri cu condiții mai bune decât în regiunea sa. La Rioja, conform ministerului local, oferă între 57.000 și 63.000 de euro brut anual, în funcție de dispersia populației, dar Del Val explică că adesea oferă să acopere concedii medicale „care nu știi cât vor dura” sau „urgențe și ambulanțe”.

Teresa este dispusă să meargă în alte regiuni cu mai multă stabilitate și un salariu bun, care să nu fie prea departe de casă. „În Cantabria condițiile au crescut destul de mult acum. Dacă aș avea 50 de ani și trei copii, nu aș lua în considerare, dar nu mă leagă nimic mai mult decât un câine, nu mi se pare o idee nebunească.”

Transferurile nu se limitează doar la Medicina de Familie. Regiuni din Spania depopulată, precum Castilla y León, au lansat programe pentru a atrage medici: pe lângă salariu, facilitează concilierea vieții profesionale cu cea personală, iar unele spitale oferă ajutoare financiare pentru studii de master.

María Polo a finalizat anul trecut rezidențiatul în alergologie la Spitalul Clinic San Carlos din Madrid și nu a ezitat când i s-a oferit un post în Segovia: „Este la puțin peste o oră de Madrid, unde locuiesc, și îmi facilitează programul, dublarea zilelor de muncă pentru a nu trebui să merg în fiecare zi. Aici [în capitală], în specialitatea mea, nu prea sunt locuri.”

Li se întâmplă la fel ca medicilor de familie acum câțiva ani (sau chiar azi, în unele regiuni): li se ofereau doar contracte de săptămâni, cel mult luni. Legea cererii și ofertei se impune. Pentru a echilibra situația în timp, Ministerul Sănătății a crescut numărul de locuri la rezidențiat pentru această specialitate: anul acesta sunt 2.508 din cele 9.007 oferite în total. În luna mai, cei care au promovat ultimul examen își aleg locurile. Deși Medicina de Familie nu este printre cele mai puțin solicitate, oferta enormă a dus la zeci de locuri neocupate în ultimii ani.