Cei cinci simboli ai Patagoniei chiliene

Cei cinci simboli ai Patagoniei chiliene sunt guanaco, puma, huemul (considerat cerbul Anzilor), condorul și nandu. Iar locul ideal pentru a conviețui cu ei în habitatul lor este Parcul Național Patagonia, care definește cel mai bine filozofia fondatorilor săi, cuplul de conservatori americani Kristine și Douglas Tompkins. Ei au investit în rewilding (readucerea naturii la starea sălbatică) și în redarea pământului a aspectului său original. Astfel, acesta este, în prezent, unul dintre cele mai mari exemple de conservare a teritoriului din lume.

De când Tompkins au pus piciorul în Patagonia chiliană acum mai bine de 30 de ani, nimic nu a mai fost la fel. Ne aflăm într-un mediu purtător de identitate peisagistică și culturală și un indicator al calității mediului. Acesta era un fost ranch de vite cu mii de oi și vaci, transformat într-o zonă vastă de stepă pură și autentic patagonică, care ne vorbește despre interesul primordial al Tompkins de a elimina speciile invazive de plante (cum ar fi ciulinii) și de a îndepărta gardurile pentru ca speciile de animale autohtone să revină în locul unui efectiv de animale dăunător pentru sol. Peisajul este definit de prezența plantei native numită coirón, care dă o personalitate aparte texturii și pigmentării muntelui, și de cea a guanacilor și a copitelor lor cu mers lin, care nu dăunează terenului. Intenția cuplului a fost conservativă și turistică, deoarece au dat valoare unor teritorii care merită vizitate cu respect și reverență. Barack Obama, în documentarul Nuestros grandiosos parques nacionales, cu această scenografie pe fundal, spune: Am vizitat Patagonia chiliană cu Michelle și fiicele mele. În munții înzăpeziți și în lacurile cristaline am fost uimiți de o natură virgină. Aici se repopulează zone imense pentru a recupera echilibrul natural care exista înainte de noi. Douglas și Kristine Tompkins, în decembrie 2015, fotografiați în Riñihue, în sudul Chile.Diane Cook și Len Jenshel (Gett

Parcul Național Patagonia este format din valea Chacabuco și fostele rezervații naționale Tamango și Jeinimeni și este situat între comunele Chile Chico și Cochrane, în regiunea Aysén. Realizarea proiectului a fost marcată de donarea a peste 80.000 de hectare din valea Chacabuco către statul Chile, realizată în 2018 de către Fundația Rewilding Chile —cunoscută anterior sub numele de Tompkins Conservation Chile—, entitate fondată de Douglas și Kristine. Când Kristine, președinta fundației, este întrebată despre originea acestei atitudini, ea răspunde: Am fost influențați de filosoful norvegian Arne Naess, prieten de mulți ani. Naess preconiza ecologia profundă și susținea necesitatea de a redescoperi natura umană, considerând că stilul de viață occidental și convențiile sociale limitează evoluția individului și potențialul său inerent. De aceea, adaugă Kristine, în inima fiecăruia dintre parcurile noastre se află credința că toată viața are o valoare intrinsecă.

Despre viața lui Douglas Tompkins s-au scris cărți precum Una idea salvaje, de jurnalistul britanic Jonathan Franklin, și s-au filmat documentare care explică modul său de viață fără fisuri, cum ar fi emoționantul Wild Life (Disney+). Dick Dorworth, schior legendar al anilor șaptezeci, spunea că Tompkins era genul de persoană pe care o puteai arunca goală în deșert cu o ramură și, în câteva săptămâni, ar avea un imperiu. Judecând după cantitatea de hectare pe care Tompkins le-a acumulat datorită istețimii sale, nu era pe un drum greșit, deși lui Dorworth i-a scăpat să adauge că în mâinile lui Douglas cuvântul imperiu este un termen relativ, deoarece el este cel care a donat cele mai multe terenuri pentru conservare în istorie.

Mirador del parque nacional Queulat.Félix LorenzoApus de soare în Parcul Național Patagonia, în Chile. Félix Lorenzo

Viața lui Douglas Tompkins

S-a născut în 1943 în Ohio, fiul unui anticar și al unei decoratoare, a abandonat studiile în 1962 pentru a se dedica schiului de fond și alpinismului. Dorința sa de a cunoaște lumea a fost mai puternică decât interesul părinților săi ca el să meargă la universitate. A petrecut trei veri tăind copaci gigantici. Tăierea garanta o vedere aeriană a pădurilor și un teanc de bancnote. În 1964, împreună cu prima sa soție, Susie Buell, a fondat în San Francisco marca de îmbrăcăminte bazată pe activități montane The North Face pornind de la o idee simplă: Dacă vrei să înțelegi antreprenorul, studiază delincventul adolescent. Acel bandit care, prin acțiunile sale, spune: 'Voi face lucrurile în felul meu'. Când era întrebat despre originea numelui, răspundea cu o declarație de principii căreia i-a rămas mereu fidel: Versantul sudic este cel mai adesea escaladat, zăpada este mai moale și lumina soarelui îl face mai cald. Eu prefer partea dificilă. Panta este mai dură și înghețată. Versantul nordic (the north face) este o provocare mai mare și este ruta pe care o iau eu în viață.

Patru ani mai târziu au repetat cu marca Esprit, care avea să genereze profituri, în opinia lui Douglas, excesive. Între timp, prietenul său de suflet, Yvon Chouinard, a fondat marca Patagonia, al cărei logo reflectă muntele Fitz Roy, pe care l-au escaladat împreună în acest colț al lumii de care s-au îndrăgostit. Când s-au întors ani mai târziu, Douglas s-a îndrăgostit de Kristine McDivitt, care era director general și acționar la Patagonia. După ce s-au căsătorit în 1993, și-au vândut acțiunile pentru a cumpăra primele 30.000 de hectare în Patagonia cu scopul de a le proteja de minerit și defrișări.

Interiorul casei Butler, care a fost locuința Tompkins și se păstrează ca atare.Félix LorenzoDetalii din interiorul casei Butler. Félix Lorenzo

Parcul Natural Patagonia

Parcul natural Patagonia este fundamental în această poveste, deoarece aici, după ce au dormit împreună pentru prima dată într-un cort într-o noapte din 1995, Douglas și Kristine au decis să investească în mod continuu în moștenirea lor. Acel loc este astăzi o zonă de picnic numită Águila y Picaflor, cum se numeau ei între ei. Au locuit în Butler House, transformată în baza hotelului Explora, care are concesiunea pentru gestionarea cazării în parc. Esplanada care precedă hotelul a servit drept pistă de aterizare și decolare pentru mitica avionetă cu care Douglas se deplasa.

Pentru a cunoaște intervenția antreprenorială și ecologistă a lui Douglas și Kristine, ne aventurăm să experimentăm la prima mână realizările lor în două parcuri emblematice, cum ar fi parcul natural Pumalín sau parcul național Patagonia, trecând prin peisajul neobișnuit al parcului național Queulat și atenți la abundența de tradiții, folclor și natură. Am ajuns în sudul sudului după un zbor de două ore de la Santiago de Chile la Balmaceda și aproape șapte ore de mașină pe șoseaua australă pentru a ajunge în acest loc lipsit de oameni și plin de istorie, restaurare ecologică și biodiversitate importantă care menține o viziune angajată asupra naturii. Aici nu există conceptul de aglomerare. Atât pentru cel care merge pe jos, cât și pentru cel care nu merge, de fiecare dată când cobori din mașină dialoghezi cu o frumusețe scenică impresionantă: fie de la miradorul Douglas Tompkins, fie de la cel al Confluenței, plimbându-te prin poteci și păduri, observând cu caiacul apele limpezi ale râului Chacabuco sau turcoazul Baker, traversând faimosul pod suspendat sau acordând atenție urmelor de guanaci, pume, huemuli, chingues, nandu sau armadillos. Niciun detaliu nu este mic. De fiecare dată când întrebăm ghizii hotelului de ce preferă să lucreze aici, ei răspund același lucru: În niciun altul nu ai senzația că ești departe de lume ca aici.

Un grup de călăreți urcați pe spinările bagualilor, pe punctul de a intra pe hipodrom și de a realiza un rodeo chilian.Félix Lorenzo

Importanța infrastructurii de acces public

Carolina Morgado, directoarea executivă a Fundației Rewilding, care a lucrat 30 de ani cu Tompkins, subliniază importanța infrastructurii de acces public: Am pariat pe permanența în teritoriu și pe legarea comunităților de parcuri. Doug a anticipat criza actuală la scară planetară și a înțeles necesitatea de a conserva și de a crea o schimbare culturală. A influențat modul în care chilenii priveau teritoriul lor, a vrut să creeze parcuri naturale, să investească și să le transforme în motoare economice. Pumalín și Patagonia sunt modelele, deoarece generează legătură emoțională. Impulsionăm programe de viață sălbatică, monitorizare a pumelor și huemulilor, s-a mărit numărul hotelurilor, închirierea de mașini… Se încurajează un turism de conservare și participare.

Este ora opt seara. Apusul se extinde cu o pensulă portocalie la orizont. Cineva dă alarma la hotel pentru ca să ieșim să vedem trecerea pumei. Pumele au coliere GPS și umblă libere. La sfârșitul zilei le este foame. Un guanaco care inspectează peisajul de pe culme dă avertisment turmei printr-un nechezat inconfundabil care pune pe alertă pe toți. Ei trăiesc în grupuri, cu mai multe femele în jurul unui mascul. Guanacii aleargă cu 60 de kilometri pe oră un timp bun, în timp ce puma o face cu o viteză mai mare, dar pentru mai puțin timp. De aceea avansează silențios și se poziționează la 20 de metri de un guanaco rămas în urmă din grup. Nu știe încă, dar va fi victimă și obiect al unei cine sângeroase pe care o vom observa uluiți alături de restul clienților hotelului care, perplexi, încearcă să focalizeze cu camerele înainte de a se întoarce în interiorul salonului pentru a termina pisco.

Avioneta cu care zbura Douglas Tompkins.Félix Lorenzo

Obstacole și Moartea

Au existat obstacole de rezolvat la început. O parte a sectorului antreprenorial i-a văzut pe Tompkins ca pe o amenințare. Puțini oameni concepeau râurile ca sursă de bogăție naturală și se gândeau la această zonă ca la un loc de extracție sau de sursă de energie hidroelectrică pentru a acoperi cererea minieră și comercială. Au fost acuzați că ignoră drepturile fermierilor care îngrijeau (dar nu posedau) terenurile pe care ei le cumpărau. Era suficient numerarul pentru a rezolva problemele de mediu? Mai multe acorduri semnate cu guvernul chilian au risipit suspiciunile. Atunci președinta Chile, Michelle Bachelet, cu care Kristine a semnat donația, a spus: Petrolul trecutului este hidrogenul verde al viitorului. Timpul, să spunem, le-a dat dreptate.

Într-o după-amiază din 2015, Tompkins a ieșit să navigheze pe lacul General Carrera cu niște prieteni. În timpul traversării, apele s-au înfuriat și caiacul său s-a răsturnat. Oricât de mult a încercat să revină la suprafață, i-a fost imposibil și, târât timp de două ore de un prieten, a ajuns la țărm suferind de o hipotermie letală. A fost transportat cu elicopterul la spitalul din Coyhaique, dar încetase să mai respire. Ca într-o tragedie greacă, natura pe care a protejat-o și a iubit-o atât de mult l-a abandonat. Tompkins este înmormântat în Parcul Național Patagonia, în cimitirul Chacabuco, la ieșirea din care un panou anunță: Nu există sinonim pentru Dumnezeu mai perfect decât frumusețea.