
În câteva cuvinte
Articolul analizează schimbarea vectorului burgheziei catalane – de la integrarea cu Spania la dorința de a face parte din Europa, bazându-se pe cercetări istorice și tendințe economice.
În ultima vreme, în economia catalană se observă semne de reorientare, ceea ce poate fi interpretat ca o revenire la o strategie diferită de dorința de independență. Nu este vorba despre naționalismul politic spaniol, ci despre aspirația la integrare economică, relații de piață și interesele claselor conducătoare, după cum subliniază istoricii de frunte.
Istoricul Joan Lluís Marfany, în lucrarea sa „Naționalismul în Spania și catalană. O revizuire a Renașterii” (2017), a descris eforturile burgheziei catalane din secolul al XVIII-lea de a ieși din statutul de provincie a „vechiului regim” pentru a deveni parte a Spaniei. Marfany a remarcat că, cu cât burghezia catalană „devenea mai spaniolă, cu atât se simțea mai catalană”.
Istoricul Josep Maria Fradera, în cartea „Cultura națională într-o societate divizată” (1992), a introdus conceptul de „patriotism dublu” – catalan și spaniol. Istoricii care studiază aceste probleme subliniază că dorința de a fi Spania a fost înlocuită de dorința de a fi Europa.