În inima aglomerată a Indiei, Delhi se confruntă cu o provocare majoră: poluarea severă și traficul intens. Pentru a combate aceste probleme, autoritățile din capitala indiană accelerează electrificarea "tuctucurilor", cunoscute și sub denumirea de vehicule cu trei roți sau mototaxiuri. Aceste mijloace de transport sunt esențiale pentru milioane de locuitori, oferind soluții pentru "ultima milă" în orașe cu infrastructură rutieră adesea lipsită de trotuare.

Cu peste 30 de milioane de locuitori și un indice de poluare a aerului catalogat frecvent între "nesănătos" și "periculos", Delhi a înregistrat, de asemenea, un număr alarmant de decese în accidente rutiere în 2023. Prin urmare, decizia de a recunoaște și reglementa flota de "tuctucuri" și mototaxiuri electrici reprezintă un pas crucial pentru reducerea congestiei, îmbunătățirea calității aerului și organizarea unui sistem de transport care a funcționat până acum în mare parte informal.

Deși aproape 80% din parcul auto al Indiei este format din vehicule pe două și trei roți, o mare parte operează fără înregistrare oficială. Se estimează că aproximativ 1,5 milioane de mototaxiuri electrice circulă la nivel național, dar doar 150.000 sunt înregistrate. Această rețea informală acoperă între 4% și 6% din deplasările urbane.

Delhi a implementat o politică specifică pentru vehiculele electrice, oferind stimulente fiscale, scutiri de taxe de înmatriculare și rezervând noile permise exclusiv pentru vehicule cu emisii zero. Modelele vechi pe benzină și motorină sunt treptat scoase din uz. Această inițiativă este un efort de reglementare și, mai ales, de recunoaștere a importanței acestui sector.

India adoptă mobilitatea electrică nu doar din motive climatice, ci și pentru că prețul combustibilului a devenit inaccesibil.

Andrea San Gil León, directoarea Rețelei Globale de Transport Popular (GNPT), subliniază că "India a recunoscut că transportul cu trei roți nu este marginal, ci esențial". De asemenea, ea evidențiază că electrificarea vehiculelor populare este "ieftină și profitabilă", făcând referire la succesul microcreditelor și producției locale în Africa și Asia. Provocarea majoră este, potrivit ei, politică, legată de lipsa de reglementare și politici publice adecvate.

Un exemplu este Abhilakh Singh, un șofer de "tuctuc" care lucrează opt până la zece ore pe zi, câștigând aproximativ 40.000 de rupii indiene lunar. El folosește o mască atunci când calitatea aerului este slabă și ar dori să treacă la un vehicul electric, deoarece clienții le preferă pentru că sunt mai silențioase. De asemenea, Rashmi Chowdhury, o asistentă medicală care își completează venitul ca șofer de mototaxi, subliniază libertatea și aprecierea primită de la pasageri.

India, al treilea cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră la nivel mondial, pregătește o nouă Contribuție Determinată la Nivel Național pentru COP30, iar transportul popular ar putea juca un rol cheie. San Gil León atrage atenția că multe țări nu consideră reglementarea "tuctucurilor" sau electrificarea mototaxiurilor ca acțiuni climatice, ceea ce le împiedică accesul la fonduri verzi internaționale. Ea critică, de asemenea, "colonialismul internalizat" din Sudul Global, care duce la copierea modelelor occidentale în loc să se adapteze la realitățile locale pentru o mobilitate cu emisii reduse.