Într-o coloană de opinie, autorul reflectă asupra transformărilor jurnalismului și autocenzurii induse de schimbările normelor sociale. El împărtășește experiențe din trecutul său profesional, când își permitea descrieri critice ale aspectului public al oamenilor, regretând acele vremuri. Autorul se întreabă despre impactul corectitudinii politice asupra libertății de exprimare și dezvoltării literaturii.

În trecut, autorul, în calitate de jurnalist, descria adesea aspectul oamenilor, concentrându-se pe defectele lor. Acum, privind înapoi, el realizează că aceasta era o manifestare a încrederii de sine jurnalistice. Autorul notează că marii scriitori din trecut, precum Shakespeare sau Faulkner, nu ar putea crea în condițiile moderne, supunându-se cadrelor stricte ale moralei sociale.

El citează exemple din activitatea sa profesională, când publicațiile sale au provocat reacții negative. Într-un caz, descrierea aspectului unui politician a provocat critici din partea unui coleg. În altul, accentul pe caracteristicile fizice ale unei persoane cunoscute a dus la ofensă și la ruperea relațiilor. Amintind aceste episoade, autorul subliniază importanța respectului pentru personalitate și avertizează împotriva utilizării caracteristicilor jignitoare.

Autorul recunoaște că jurnalismul modern este supus influenței cenzurii "sanitare", dar nu este sigur dacă aceasta duce la dezvoltarea sau regresul literaturii. De asemenea, el împărtășește un caz în care a primit o scrisoare de la o mamă al cărei copil a fost afectat de o boală, după care și-a schimbat complet abordarea descrierii oamenilor, realizând necesitatea de a da dovadă de mai multă tact și compasiune.