În articolul scris de Lidia Jorge, se examinează manifestările moderne ale diplomației, trăgând paralele cu epoca împăratului roman Caligula. Autoarea analizează modul în care liderii politici și diplomații contemporani demonstrează semne de supunere și lingușire în relațiile cu figuri mai influente.

Autoarea începe cu o incursiune istorică, menționând întâlnirea de la Aix-en-Provence din 1959, cunoscută sub numele de Rencontre de Lourmarin. Această întâlnire, la care au participat scriitori și intelectuali europeni renumiți, a servit drept punct de plecare pentru reflecții asupra naturii puterii și supunerii. Jorge observă că observațiile făcute în timpul acestei întâlniri rămân relevante și astăzi, când lumea se confruntă cu noi provocări.

Ideea principală a articolului este că relațiile diplomatice moderne seamănă adesea cu relațiile dintre puternici și slabi, unde cei slabi sunt obligați să demonstreze semne de supunere. Autoarea dă exemple, cum ar fi mesajele lui Mark Rutte către președintele SUA, pentru a ilustra această tendință. Jorge subliniază că astfel de manifestări pot provoca un sentiment de neliniște și anxietate.

Autoarea apelează, de asemenea, la figura istorică a lui Caligula, cunoscut pentru cruzimea și extravaganța sa. Comparând pe Caligula cu liderii contemporani, Jorge arată cum dorința de putere absolută și sentimentul propriei impunități pot duce la decizii despotice.

În concluzie, autoarea face apel la liderii europeni la mai multă prudență și la căutarea de modalități de a arăta că supunerea lor este doar o mișcare tactică, nu o capitulare în fața noilor provocări. Jorge își exprimă speranța că Europa va putea să-și mențină onoarea și demnitatea în condițiile dificile ale lumii moderne.