Situația universităților și, prin extensie, perspectivele cercetării științifice în Statele Unite ale Americii sunt descrise ca fiind descurajante. În contextul actualului climat politic, s-a constatat o voință fermă de a lupta împotriva a tot ceea ce implică apărarea diversității, a incluziunii și a echității, apărarea libertății de gândire și a valorilor esențiale care au caracterizat democrațiile contemporane din 1945. În acest sens, nu este o întâmplare că universitățile, profesorii, studenții și cercetătorii lor au devenit obiectul special al atacurilor și intimidării.

Există aproximativ 30.000 de instituții în întreaga lume care se autocaracterizează drept universități. Dacă analizăm traiectoria, funcționarea și rezultatele activității lor de predare și cercetare, doar o parte dintre acestea ar trece filtrul a ceea ce este cunoscut sub numele de modelul universitar humboldtian. Acesta este un model universitar care dedică o parte foarte importantă a timpului și resurselor sale promovării cercetării la cel mai înalt nivel posibil și cu maximă libertate de acțiune. O universitate care se angajează să promoveze o formare de calitate în domeniile artelor, științelor umaniste și științelor exacte, înțelegând că această combinație este cheia educației integrale a persoanei. Și, în al treilea rând, o universitate care își bazează modul de guvernare pe autonomia profesorilor și cercetătorilor săi de a-și defini propriile priorități, indiferent de peripețiile politice ale fiecărei conjuncturi.

Multe dintre cele mai bune universități din Statele Unite sunt universități private, dar au avut și continuă să aibă o profundă concepție de sens și serviciu public. Succesul lor nu se măsoară prin rezultatele economice, ci prin calitatea profesorilor, soliditatea, credibilitatea și impactul publicațiilor lor și prin respectul organelor lor de conducere față de libertatea de gândire, critică și acțiune a profesorilor și studenților. Nu este, așadar, surprinzător că anumite figuri politice americane au dedicat tot felul de calificative negative celor mai bune universități, trimit scrisori amenințătoare de deportare studenților străini cu idei politice proprii și au început să taie fondurile de cercetare care alimentează laboratoarele, doctoratele și centrele lor de cercetare. Răul este deja făcut. Și concluzia la care pot ajunge ușor mulți dintre cei mai prestigioși profesori și cercetători, americani sau nu, prezenți în aceste universități și centre de cercetare este că ar fi mai bine să își caute un alt loc în care să își continue activitatea.

Așa au înțeles Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen când, luni, în aula magna a Universității Sorbona din Paris, au prezentat o inițiativă menită să atragă cercetători și profesori de prim nivel care locuiesc acum în SUA. Cert este că probabilitatea unei sosiri masive a unor astfel de oameni de știință este încă greu de imaginat, deoarece distanța existentă între fondurile dedicate științei în Statele Unite și cele dedicate de Europa acestui domeniu — chiar și adunând fondurile fiecărei țări cu cele provenite de la Uniunea Europeană — este încă semnificativă. Ursula von der Leyen a anunțat recent posibila constituire a unui fond care să grupeze resursele deja existente în cercetare, inovare și investiții strategice, dar acest lucru încă nu s-a concretizat. Fără o creștere semnificativă a fondurilor dedicate acestui subiect, posibilitatea unui salt în sistemul universitar și științific european este foarte problematică.

Cu toate acestea, oportunitatea există și campania are sens dacă adăugăm la scenariu planul ambițios al Uniunii Europene privind așa-numitele Alianțe Universitare Europene. Astăzi există 64 de asocieri de acest tip, care reunesc 560 de universități din toată Europa și care își propun să stabilească diplome universitare comune. După succesul indiscutabil al programului Erasmus, care în 35 de ani a făcut să circule prin Europa aproximativ 14 milioane de studenți cu un buget foarte limitat, această nouă verigă în construirea unei adevărate universități europene este foarte semnificativă.

Universitățile sunt cheia pentru formarea culturală a persoanelor în sensul său cel mai deplin și, în același timp, reunesc oameni de știință care trebuie să contribuie prin cercetările lor la răspunderea la întrebări încă nerezolvate, la îmbunătățirea răspunsurilor existente și, fără îndoială, să ne ajute să ne îmbunătățim capacitatea de a răspunde la marile dileme sociale și de mediu cu care ne confruntăm. Europa are un ansamblu de universități capabil să propage în lume un set de valori, de diversitate, incluziune și echitate care constituie patrimoniul nostru democratic comun.