În 1988, în Lo Hermida (Chile), au avut loc ateliere de film pentru copii, organizate de Alicia Vega. Această experiență a inspirat mulți dintre cei care ulterior și-au legat viața de cinematografie. Astăzi, după decenii, problema egalității de gen în industria cinematografică este mai acută ca niciodată.

Festivalul de Film de la Cannes 2025 promite să fie un eveniment important. Pentru prima dată, șapte femei regizoare concurează pentru prestigiosul premiu – Palme d'Or. În plus, femeile dețin funcții cheie în organizarea festivalului, ceea ce indică o dorință de a schimba dominația istorică masculină în cinematografie.

Cu toate acestea, progresul nu este atât de mare pe cât s-ar dori. Potrivit Observatorului European Audiovizual, doar 24% dintre filmele realizate în Europa între 2018 și 2022 au fost regizate de femei. În America Latină, această cifră este chiar mai mică – 20%.

Lipsa femeilor în industria cinematografică nu este doar o lipsă de talent, ci și rezultatul stereotipurilor învechite și al prejudecăților. Discriminarea se manifestă la diferite niveluri: de la accesul inegal la resurse și educație până la dominația viziunii masculine în procesul de producție.

Cinematografia nu este doar o artă, este un instrument puternic pentru formarea conștiinței publice. Este important ca diversitatea lumii să fie reflectată pe ecran, astfel încât fiecare persoană să se poată vedea în filme. Este necesar să sprijinim femeile regizoare, să le oferim acces la finanțare, educație și promovarea muncii lor. Numai astfel poate fi atinsă o egalitate reală în industria cinematografică.

Cannes 2025 nu ar trebui să fie un punct final, ci un punct de plecare. Este necesar nu numai să onorăm femeile care sparg „tavanele de sticlă”, ci și să desfășurăm o politică activă menită să schimbe radical industria cinematografică. Căci, dacă nu-i schimbăm pe cei care spun povești, vom vedea mereu același film.