Uniformele îi egalează pe toți

De la comandanți precum Valentyn și Arey, cu sute de oameni sub comanda lor și un trecut exemplar, până la Mijailo, Garik și Makhsud, care au trecut prin închisoare pentru diverse infracțiuni și acum fac parte din Alcatraz, un batalion foarte special. Este unul dintre regimentele brigăzii 93 mecanizate Kholodny Yar și este format exclusiv din foști deținuți care au schimbat celula cu războiul în mod voluntar pentru a apăra Ucraina, dar și pentru că speră să-și curețe imaginea.

Batalionul Alcatraz s-a născut în urma aprobării unei legi la 7 iunie 2024, care le permitea infractorilor obișnuiți să scape de pedeapsa cu închisoarea dacă se alăturau armatei. Măsura a fost concepută pentru a încerca să atenueze lipsa de personal în Forțele Armate, iar în prima lună de la intrarea în vigoare, 6.100 din cei 44.000 de deținuți care alcătuiesc populația penitenciară ucraineană au solicitat admiterea. Peste 3.800 au fost acceptați, potrivit Ministerului Justiției.

Valentyn, comandantul batalionului, povestește cum, după o lună de antrenament, recruții în august anul trecut participau deja la misiuni pe frontul din Donețk, provincia de est parțial ocupată de Rusia din 2014. „Luptă în cele mai periculoase direcții: Pokrovsk, Kurakhove, Chasiv Yar… Mai ales în misiuni de asalt”.

Mijailo, în vârstă de 42 de ani și zidar, face acum parte din batalionul Alcatraz după ce a trecut prin închisoare pentru o bătaie. „Vin foarte motivați, mult mai mult decât media celor care sunt recrutați în prezent”, afirmă comandantul de companie Valentyn despre foștii deținuți. Sunt sute, deși numărul exact nu este dezvăluit.

Într-un antrenament de rutină, cel puțin cincizeci se adună între copacii unei păduri dese de ramuri dezgolite la periferia Kramatorsk. Unii primesc instrucțiuni pentru a simula un asalt, alții exersează cu puștile, alții învață să acorde primul ajutor unei persoane rănite.

Nu orice deținut beneficiază de noua lege. Cei condamnați pentru trădare nu pot beneficia de normă; nici traficanții de droguri, violatorii, pedofilii sau cei condamnați pentru crimă. Ultimul cuvânt despre eliberare îl are întotdeauna un judecător. „Sunt în special hoți și condamnați pentru agresiuni”, estimează Arey.

Pentru o bătaie a ajuns în închisoare Garik, în vârstă de 28 de ani și boxer profesionist la categoria de greutate mijlocie. I-a spart mai multe oase ale feței unui bărbat și, fiind federat, judecătorul i-a aplicat o pedeapsă echivalentă cu cea a unei agresiuni cu armă albă, o circumstanță agravantă care există și în Spania. A primit 13 ani, dar avocatul său a reușit să-i reducă pedeapsa la opt. „Am stat doi ani în celula mea, fără să fac nimic, când m-au întrebat dacă vreau să vin. Nu m-am gândit”, spune el.

În grupul care este instruit în medicina de urgență este Makhsud, în vârstă de 27 de ani și cu părinți uzbeci, dar născut în Ucraina. Mai fusese înainte în armată – s-a alăturat în 2022, la începutul invaziei ruse – dar a fost grav rănit la picior într-un bombardament și i-a luat mult timp să se recupereze. Când era gata să se întoarcă, a avut o problemă cu justiția: „Am dus doar cu mașina mea un prieten care comisese o crimă. Poliția ne-a oprit, ne-a arestat și pe mine m-au considerat complice”, asigură el, fără să înțeleagă prea bine de ce a ajuns după gratii. De asemenea, a fost condamnat la opt ani de închisoare și a executat unul când s-a alăturat batalionului Alcatraz. „Când se va termina acest an de serviciu, istoricul meu va fi curat și nu va trebui să mai execut ceilalți șapte [ani]”, sărbătorește el.

Familiei lui Makhsud nu i-a plăcut prea mult să se întoarcă pe front, deoarece au suferit deja mult când a fost rănit și aproape că l-ar fi preferat după gratii, dar la adăpost de bombe. El nu o vede așa. „Această țară mi-a dat multe și este datoria mea să-i dau ceva înapoi, trebuie să o apăr acum”.

Boxerul își motivează și el decizia: „Vreau să demonstrez că nu sunt o persoană rea, nu sunt un nenorocit”, spune el. Dar primul său motiv, care este și al majorității, este de a ajuta Ucraina. „Am venit aici să ucid ruși”, spune el. „Și nu am nevoie de asta [arată spre pușca sa], o pot face cu mâinile mele”, se laudă el.

Reputația îi pasă mai puțin lui Mijailo, în vârstă de 42 de ani, nu la fel de vorbăreț ca tovarășii săi. Acest muncitor în construcții nu a fost niciodată în armată, nu a ținut niciodată o armă. „Am venit să-mi servesc țara”, spune el laconic. „Am deja respectul familiei mele, asta e singurul lucru care contează”.

Soldații care intră în batalionul Alcatraz semnează un contract de un an în armată și există doar două circumstanțe care îi deosebesc de ceilalți: „nu au vacanță timp de un an și dacă se îmbolnăvesc nu merg acasă să se recupereze, ci la cazarmă unde locuiesc”, subliniază comandantul Arey. După această perioadă de serviciu, foaia lor de antecedente este curată, deși nu pot părăsi Forțele Armate, cu excepția cazului în care se ivește una dintre puținele circumstanțe care scutesc acum de serviciu: îngrijirea unei rude dependente, motive de sănătate sau să aibă cel puțin trei copii minori. Ceea ce pot face este să schimbe batalionul sau brigada și să facă întreaga carieră pe care o doresc în armată.

Ideea sună foarte bine la urechile oricui are în față o perioadă într-un spațiu închis. „Poți trăi chiar mai bine în închisoare, este foarte confortabil, dar asta este mult mai mult”, subliniază Mijailo. Cu „asta”, recrutul se referă la respirația în afara zidurilor închisorii și la recăpătarea libertății, chiar dacă este una foarte circumscrisă condițiilor de luptă într-un conflict armat. O nouă viață de risc extrem.

Oricâte avantaje ar găsi foștii deținuți în noua lor ocupație, aceasta nu este deloc ușoară. Mijailo, care are doar o săptămână, recunoaște că deja se îmbunătățește, dar că la început i-a fost greu. Sergei, din grupul care învață să mânuiască o pușcă, a sosit acum o zi, iar antrenamentul este dificil. Oleksander, instructorul, le-a explicat cum să descarce pușca, să o reîncarce și să țintească cu ea într-un timp record și fără eșec. Este mai complicat decât pare: când nu își pun picioarele greșit, este postura brațului sau cartușul se blochează. Instructorul, cu răbdare, corectează o dată, de două și de trei ori recrutul Sergei, care este întotdeauna ultimul din grup care strigă „gol!”, când au descărcat arma, și „te acopăr!”, când este din nou gata.

Makhsud, în vârstă de 27 de ani, a fost în armată la începutul invaziei ruse în 2022, dar a fost rănit. După o scurtă trecere prin închisoare, a profitat de ocazia de a-și comuta pedeapsa, alăturându-se din nou Forțelor Armate ale Ucrainei.

Pe câmpiile și în pădurile din regiunea Donbas, în est, acești foști deținuți se antrenează șase zile pe săptămână, timp de aproximativ 10 ore, minim o lună înainte de a merge să încerce adevăratul front de luptă. „Ne trezim la șase dimineața, ne pregătim, micul dejun și mergem la cazarmă și în alte locuri ca acestea pentru a ne antrena”, descrie Makhsud, arătând spre pădure. În pauze profită pentru a mânca, a fuma și a se juca cu telefonul mobil; nici nu există multe alte hobby-uri. La zece noaptea, sting luminile din barăci.

Zi de zi, băieții din Alcatraz se antrenează în tehnici de asalt și apărare a pozițiilor, în camuflaj, manevrarea dronelor, construcția tranșeelor, prim ajutor în zonele de luptă… Baza pentru un recrut de infanterie care va merge să apere unele dintre cele mai afectate fronturi ale Ucrainei. Când finalizează o misiune, se întorc la antrenament și formare. Și până la următoarea.

Comandantul lor, Valentyn, insistă cât de mândru este de ei. „Nu-mi pasă ce au făcut în trecut, ci ce vor face de acum încolo”, asigură el.

Dacă nu sunt uciși în război, soldații batalionului Alcatraz își vor vedea în curând datoria față de justiție îndeplinită și libertatea recâștigată. Ca și emblema batalionului lor: un vultur înlănțuit care își rupe cătușele și se înalță în zbor.