Gaza: Copii uciși în bombardamentele israeliene

Gaza: Copii uciși în bombardamentele israeliene

În câteva cuvinte

Articolul evidențiază creșterea alarmantă a numărului de copii uciși în Fâșia Gaza ca urmare a bombardamentelor israeliene recente, după încetarea unui armistițiu fragil. Peste 15.000 de minori au fost uciși în ultimul an și jumătate de conflict, cu o rată de un copil la fiecare 45 de minute. Textul prezintă cazuri individuale sfâșietoare, precum cel al lui Hind Rajab, și subliniază dificultățile documentării exacte a numărului de victime. Pe lângă decese, războiul provoacă răni grave, amputări și traume psihologice profunde copiilor supraviețuitori, exacerbate de condițiile umanitare precare, blocada ajutoarelor și lipsa zonelor sigure.


Primele 27 de pagini ale celei mai recente liste de victime ale invaziei israeliene în Gaza, publicată luni, au același număr în dreapta: zero. Aceasta este vârsta (mai puțin de un an) a celor 876 de bebeluși morți, pentru care sunt incluse numele complet, actul de identitate, data nașterii și sexul. Următoarele aproape 1.500 de pagini conțin alte peste 50.000 de nume de morți în enclava palestiniană, cauzate de Israel în ultimul an și jumătate, ca răspuns la atacul surpriză masiv al Hamas, prin bombardamente fără precedent de la Al Doilea Război Mondial. Primii 15.613 sunt minori.

Un copil la fiecare 45 de minute, în bombardamente pe care Israelul le descrie ca fiind "precise" și cu "efort maxim pentru a evita rănirea civililor". După cum a subliniat șeful agenției ONU pentru refugiații palestinieni (UNRWA), Philippe Lazzarini, doar în primele patru luni de război în Gaza au murit mai mulți copii decât în restul războaielor din lume în patru ani.

Ultimele două săptămâni au readus în atenție uciderea copiilor în Gaza, după relativa acalmie de două luni de armistițiu, cu moartea a 322 de copii între 18 și 25 martie, potrivit autorităților din Fâșie. Încălcarea israeliană a încetării focului, cu un val intens de bombardamente, a adus din nou imagini cu părinți plângând deasupra cadavrelor copiilor lor și chiar cu locuitori din Gaza adunând într-o pungă bucăți de corpuri de minori. Ziua încetării armistițiului a fost cea mai letală din ultimul an pentru copiii din enclava palestiniană. Agenția ONU pentru copii (Unicef) a semnalat acest lucru când bilanțul depășea 130. În final, au ajuns la 183 în 36 de ore. Adică, 42% din cadavre. Prim-ministrul, Beniamin Netanyahu, sublinia în același timp că ținta bombardamentelor erau exclusiv "teroriști" și acuza Hamas de "orice victimă civilă".

O femeie ține cadavrul nepoatei sale de doi ani, ucisă într-un bombardament israelian, în Gaza capitală, duminica aceasta. Associated Press/LaPresse (APN)

Autorul listei cu identități este Ministerul Sănătății al guvernului Hamas, care controlează Gaza din 2007, și singura sursă oficială în acest sens. Forțele Armate ale Israelului — care nu oferă o cifră alternativă și împiedică de la începutul războiului accesul liber al presei străine — acuză Ministerul de "subordonare față de agenda" mișcării islamiste și de prezentarea unor date "pline de inconsecvențe și constatări false". Puțini alții susțin această alegație. Diferitele agenții ale Națiunilor Unite, Comitetul Internațional al Crucii Roșii sau Ministerul Sănătății al Autorității Naționale Palestiniene din Ramallah (aflată în conflict cu Hamas) folosesc cifrele în rapoartele lor. După ofensivele israeliene anterioare în Gaza, deja cu Hamas la putere (2008, 2012, 2014, 2021), bilanțul furnizat de Minister și cel la care au ajuns Națiunile Unite în investigațiile ulterioare diferă cu doar 2% până la 4%. Cifra actuală de peste 50.000 de morți reflectă, de asemenea, doar o realitate parțială, deoarece se estimează că mii de cadavre se află încă sub dărâmături.

Cel mai cunoscut nume de pe listă este Hind Rajab, fetița palestiniană de șase ani a cărei poveste a emoționat lumea în ianuarie 2024. Semiluna Roșie Palestiniană a difuzat conversația telefonică pe care a purtat-o din mașina cu care familia ei urmase ordinul armatei israeliene de a părăsi zona. Rajab implora ca cineva să vină să o ia ("Chiar mi-e frică. Veniți!", spunea), înconjurată de cadavrele rudelor sale și cu un tanc israelian în față. Dar Semiluna Roșie nu putea decât să încerce să o liniștească și să câștige timp, așteptând undă verde de la autoritățile militare israeliene. Când a primit-o, ore mai târziu, a trimis o ambulanță. Tancul a deschis focul asupra ei la sosire și i-a ucis pe cei doi infirmieri. Mașina familiei Rajab a sfârșit cu 335 de găuri de gloanțe, conform analizei grupului de cercetători Forensic Architecture, cu sediul la un centru de studii al Universității din Londra. Ultima rafală, de 64 de gloanțe în șase secunde, care a ucis fetița, a fost trasă de la o distanță de 13 până la 23 de metri.

Hind Rajab. PALESTINE RED CRESCENT SOCIETY/FAMILY (REUTERS)

Hind a devenit un simbol, la fel cum au fost frații Bibas în Israel, luați ostatici în viață în Gaza în atacul din 7 octombrie 2023 și returnați luna trecută în sicrie (Hamas spune că au murit într-unul dintre bombardamente; Israelul, că au fost uciși de răpitorii lor, ambele părți fără a prezenta dovezi). Dar de atunci au existat multe mii de alți copii ca Hind. Cum ar fi Omar Mohammed al Jamasi. Unchiul său, Rami Abdu, a difuzat o fotografie a testamentului pe care l-a lăsat scris de mână pe o bucată de hârtie, înainte de a muri în bombardamentele cu care Israelul a rupt încetarea focului. "Îi datorez 12 shekeli (aproximativ trei €) unui băiat pe nume Abdul Karim Al Nairab. Abdul Karim locuiește pe strada Abu Nafidh. Vă iubesc, prietenii mei, și sper să nu încetați să vă rugați și să continuați să citiți Coranul și să căutați iertarea", scria în text. L-a găsit printre dărâmături tatăl lui Abdu, președintele Monitorului Euromediteranean pentru Drepturile Omului. A murit și micuța Siwar, filmată de familia ei cu doar o săptămână înainte (încă pe timp de armistițiu) exersând salutul pe care urma să-l spună la intrarea în prima ei zi la grădiniță.

Zonă umanitară

Sunt nenumărate în ultimele zile videoclipurile cu copii morți, în spitale sau în saci, difuzate de mass-media prezentă în Gaza. În parte, pentru că Israelul a bombardat adăposturi și zone cu corturi, printre care Al Mawasi, pe care o definise drept "sigură" și "umanitară" la începutul războiului și unde a ordonat deplasarea a sute de mii de persoane. O atacase deja în ocazii anterioare.

În Al Mawasi a murit la vârsta de un an Mohammed Abu Hilal. Într-un videoclip, tatăl său, Alaa, îi vorbește ca și cum ar fi în viață, până când renunță la negare și izbucnește în plâns. "Ai urcat [la cer] cu mama. Acolo vei avea jucăriile tale. Vei fi mult mai bine acolo", îi spunea, luându-l în brațe. Alaa a explicat ulterior presei locale că Mohamed era singurul său fiu, deoarece nu se căsătorise până în 2023, și că soția sa, Afnan, a murit însărcinată în șapte luni cu al doilea copil, în același bombardament asupra cortului lor, pe 19 ale lunii trecute. El a mers cu mama sa în nordul mai periculos și a crezut că mama și copilul vor fi în siguranță în Al Mawasi. Un videoclip anterior arată bebelușul luând vată de zahăr din mâna lui Alaa în interiorul cortului. "Dumnezeu m-a binecuvântat cu el și acum îl cheamă la El", asigura tatăl căutând consolare în fața cadavrului.

Mohamed este unul dintre cei 4.110 palestinieni morți care aveau între unu și cinci ani, potrivit datelor Ministerului Sănătății. Alți 5.745, între 6 și 12 ani. 274 de locuitori din Gaza s-au născut și au murit în timpul anului și jumătate de război.

Copii pe dărâmăturile unei case, în Khan Yunis, în sudul Gazei, sâmbăta aceasta. Hatem Khaled (REUTERS)

În ziua în care a pulverizat unilateral armistițiul, Israelul a bombardat și alte două zone de corturi — în Deir al Balah și Tel al Sultan — și două școli care adăposteau persoane strămutate. Chiara Lodi, coordonator medical al organizației Medici fără Frontiere în Fâșie, își amintește cum ajungeau la spital "saci pentru cadavre de adulți doar pe jumătate plini" și "copii aduși de oameni care nu se aflau la locul bombardamentului". "Nu erau părinții lor, pentru că muriseră sau pentru că nu îi găseau", asigură prin telefon din Gaza. Un chirurg britanic voluntar la Spitalul Naser din Khan Yunis, Sakib Rokadiya, descria astfel situația pentru agenția Associated Press: "Era un copil după altul, un pacient după altul".

Khan Yunis, în sudul Gazei, este casa familiei Abu Daqqa, al cărei caz a făcut înconjurul lumii datorită unei fotografii din vremuri mai bune, care emană cotidianitate. Se văd șapte frați așezați, bând în același timp o băutură răcoritoare cu un pai. Toți, cu excepția celor doi din dreapta, Amir și Zain, au murit în acea zi. Au murit și alți trei care nu apar în imagine.

Fragilitate

Rachael Cummings este directorul umanitar și liderul echipei ONG-ului Save the Children în Gaza, unde se află din februarie 2024, așa că a văzut direct atât impactul bombardamentelor constante asupra copiilor, cât și respiro-ul armistițiului și, acum, revenirea la punctul de plecare. Cummings subliniază prin telefon că numărul mare de victime infantile este logic în bombardamente asupra "spațiilor suprapopulate unde copiii nu au un mediu protector". Este vorba de corturi înghesuite, școli sau biserici transformate în adăposturi, apartamente cărora le lipsește peretele exterior... Copiii sunt întotdeauna veriga cea mai slabă, cu mai puțin sânge în corp și o fragilitate corporală mai mare în fața unui bombardament. Precum Eileen Faraj Abu Zouz, un bebeluș din Gaza filmat în timp ce infirmierii unui spital din capitală încercau să-i scoată o bucată de șrapnel care i se înfipsese în piept. Aviația tocmai bombardase clădirea familiei sale din cartierul Zeitun.

Această slăbiciune fizică în fața bombelor se reflectă și în vulnerabilitatea față de condițiile create de Israel în Gaza, care de aproape o lună nu mai primește ajutor umanitar, în cea mai lungă blocadă a războiului. Directorul umanitar al Save the Children vorbește despre "combinația" periculoasă de malnutriție (datorită deciziei guvernului lui Beniamin Netanyahu de a folosi foamea ca armă de război) și "boli adesea prevenibile". "Există mii de copii subnutriți. Și dacă au diaree sau pneumonie, dar nu primesc un tratament urgent, imediat și adecvat, pot muri rapid", deplânge ea.

Palestinieni strămutați, la sosirea în Khan Yunis, fugind din Rafah în fața reluării bombardamentelor israeliene, lunea aceasta. Abdel Kareem Hana (AP)

Vremea se îmbunătățește în aceste zile în zonă, dar frigul și ploaia au curmat în două săptămâni din februarie viețile a șase bebeluși, din cauza hipotermiei. Încă era în vigoare încetarea focului, dar Israelul nu respecta angajamentul semnat de a permite intrarea a zeci de mii de rulote pentru a adăposti temporar pe cei care și-au pierdut locuințele. În Gaza, majoritatea caselor sunt avariate sau distruse, conform datelor ONU.

Morții reprezintă fața cea mai crudă, dar invazia lasă în urmă și un tsunami de minori răniți ale căror consecințe se vor resimți timp de decenii. Unicef estimează că între 3.000 și 4.000 dintre aceștia au cel puțin un membru amputat. Uneori, chiar și fără anestezie, din cauza lipsei de materiale și provizii medicale. Gaza are cel mai mare număr de copii amputați per capita din lume, a reamintit în decembrie trecut șeful UNRWA.

Rosalia Bollen, purtător de cuvânt al Unicef în Gaza, pune accentul și pe sănătatea mintală. "Copiii sunt într-o stare permanentă de frică profundă și stres toxic", explică de acolo prin telefon. Ea leagă acest lucru parțial de faptul că au ajuns "să constate că niciun loc nu este sigur". Teama lor este vizibilă în videoclipurile înregistrate cu telefoanele mobile în ultimul an și jumătate. În fața exploziilor, a trecerii avioanelor de vânătoare sau a zgomotului tot mai apropiat al unei drone, pe care au învățat să-l distingă. "De obicei se îngrozesc și încep să-și strige mama", relatează Bollen. "Printre acei copii cu care am vorbit, am văzut și multă teamă că părinții lor vor muri".

Read in other languages

Про автора

Cristian este un jurnalist sportiv, cunoscut pentru reportajele sale pline de viață și acoperirea pasionată a meciurilor de fotbal. Și știe să transmită atmosfera stadionului și emoțiile jucătorilor.