După 1967: Rezoluția ONU și semnificația sa

De-a lungul deceniilor, Rezoluția 242 a ONU rămâne piatra de temelie a dreptului internațional în Orientul Mijlociu, solicitând retragerea forțelor israeliene din teritoriile ocupate și recunoașterea reciprocă a statelor în cadrul unor frontiere sigure. Acest document, propus, în special, de Peru, rămâne nerealizat, ridicând întrebări cu privire la aplicabilitatea și impactul său.

Europa și conflictul palestiniano-israelian: acțiuni sau teatru diplomatic?

Țările europene, inclusiv Franța, Marea Britanie și Germania, fac pași care provoacă o reacție ambiguă. Unii le consideră un sprijin pentru palestinieni, alții – un obstacol în calea obținerii păcii. De exemplu, Marea Britanie a suspendat negocierile comerciale cu Israelul și a impus sancțiuni coloniștilor, iar Germania a exprimat critici la adresa guvernului israelian.

Standarde duble și promisiuni de securitate

În timp ce comunitatea internațională solicită încetarea extinderii operațiunii militare israeliene și avertizează asupra unei catastrofe umanitare în Gaza, Israelul continuă să insiste asupra planurilor sale. Declarația ONU subliniază penuria critică de alimente și creșterea protestelor, în timp ce Israelul oferă îndoielnice „zone de securitate”.

Scopul – distrugerea societății palestiniene?

Yuli Novak, directorul ONG-ului israelian B’Tselem, solicită liderilor mondiali să oprească, după cum spune ea, un regim care, sub acoperirea „autoapărării”, pune în pericol atât palestinienii, cât și proprii cetățeni. Novak susține că scopul actualului guvern israelian este distrugerea societății palestiniene din Gaza.

Rezoluția 242 trebuie aplicată, după cum solicită experții, iar ocupația trebuie să se încheie.