Anul 2024 va rămâne în istorie ca momentul în care aliații tradiționali ai Statelor Unite au descoperit prețul interdependenței economice. Rapiditatea cu care au fost semnate acorduri comerciale asimetrice a marcat „vara umilinței” europene. Ce explică acest fenomen? Răspunsul se găsește în geo-economie – utilizarea de către state a instrumentelor economice pentru a-și proiecta puterea geopolitică, conform definiției lui Edward Luttwak.

Între octombrie 2023 și octombrie 2024, comerțul mondial supus restricțiilor a crescut cu 160%, ajungând la 887,6 miliarde de dolari. Tarifele vamale sunt doar vârful aisbergului. Adevărata „revoluție” include restricții de reglementare, intervenții financiare, sancțiuni și controlul nodurilor critice ale economiei globale. Demiterea guvernatorului Rezervei Federale, Lisa Cook, a fost un semnal clar: independența instituțională este un „lux”.

Pentru a înțelege noua eră, este util să ne amintim de Albert Hirschman, care a studiat modul în care puterea economică a Germaniei a contribuit la ascensiunea lui Hitler. Ideea sa că, la cote de piață ridicate, puterea crește exponențial, este cheia pentru înțelegerea vremurilor moderne. Influența SUA în economia mondială este enormă: dominarea în serviciile financiare internaționale, controlul asupra dolarului (60% din rezervele mondiale) și a sistemului SWIFT, precum și rolul în lanțurile de aprovizionare. China, care controlează o parte semnificativă a producției mondiale, este mai puțin influentă decât SUA din punct de vedere financiar.

Scăderea cotei SUA în anumite segmente financiare ar putea slăbi semnificativ capacitatea lor de constrângere. Încercările Chinei de a crea sisteme de plată alternative provoacă îngrijorare. Europa ar trebui să acorde atenție propunerilor de creare a mecanismelor de „constrângere moale” pentru a echilibra asimetria. Geo-economia nu este o modă academică, ci noua realitate, unde înțelegerea logicii economice a constrângerii este la fel de importantă ca înțelegerea strategiei militare.