În câteva cuvinte
Articolul comemorează cea de-a 40-a aniversare a asaltului asupra Palatului de Justiție din Columbia, subliniind căutarea persistentă a adevărului și a justiției în fața rănilor încă deschise și a îndoielilor privind responsabilitatea statului în tragedie.
La 40 de ani de la preluarea Palatului de Justiție și de la tragedia de la Armero din Columbia, autorul reflectează asupra rănilor care încă nu s-au vindecat și asupra căutării persistente a adevărului. Textul abordează narațiunile contradictorii, mărturiile supraviețuitorilor și ale familiilor, precum și îndoielile privind responsabilitatea statului într-unul dintre cele mai întunecate episoade ale istoriei recente a Columbiei.
Autorul începe prin a aminti cele două tragedii care au marcat Columbia în noiembrie 1985: asaltul asupra Palatului de Justiție de către M-19 și dispariția Armero. În ciuda trecerii timpului, rănile rămân deschise, alimentate de lipsa unui adevăr complet și de persistența narațiunilor politice care caută să instrumentalizeze evenimentele.
Sunt citate mărturii ale familiilor victimelor, precum fiul președintelui Curții Supreme de Justiție, Alfonso Reyes Echandía, și soția magistratului său auxiliar, care afirmă că adevărul complet nu a ieșit încă la iveală. Versiunea oficială este contestată și se subliniază lipsa declarațiilor protagoniștilor direcți și ale celor responsabili.
Textul aprofundează ipoteza conform căreia statul ar fi cunoscut despre preluare și ar fi putut orchestra o operațiune pentru eliminarea gherilelor, în loc să salveze ostaticii. Sunt menționate investigațiile Comisiei Adevărului și hotărârile Curții Interamericane a Drepturilor Omului, care indică nereguli și posibile crime de stat.
Este relatat decesul lui Reyes Echandía, subliniind că glonțul care l-a ucis nu corespundea armelor M-19 și posibila incinerare a cadavrelor pentru a șterge dovezile. Sunt menționate cazuri de persoane dispărute care au ieșit vii din Palat și care ulterior au dispărut.
În final, se reflectează asupra responsabilității M-19 în asalt, dar se subliniază că acest lucru nu absolvă de responsabilitatea politică și penală agenții statului. Tragedia Palatului de Justiție nu a consumat doar arhive și cadavre, ci și încrederea columbienilor în instituțiile lor, o încredere care încă se luptă să se reconstruiască.
