Ibiza, odinioară un paradis, se confruntă cu probleme serioase din cauza turismului excesiv. O nouă analiză arată că insula este pe punctul de a se prăbuși, atât din punct de vedere ecologic, cât și social.

Autorul studiului, jurnalistul Joan Lluís Ferrer, în cartea sa „Ibiza Supraaglomerată”, analizează în detaliu situația de pe insulă. În 2024, Ibiza a fost vizitată de 4,5 milioane de turiști, în timp ce populația insulei este de doar 164.000 de locuitori. Acest lucru a dus la o creștere rapidă a prețurilor locuințelor, la lipsa de apă și la marginalizarea populației indigene.

Ferrer menționează că infrastructura insulei nu face față unui astfel de aflux de vizitatori. Plajele sunt aglomerate, spațiile publice sunt rezervate turismului de elită, iar prețurile la bunuri și servicii sunt exorbitante. Potrivit acestuia, Ibiza a devenit un „punct zero” pentru alte destinații turistice din Spania, precum Barcelona sau Málaga, unde probleme similare încep deja să apară.

Una dintre principalele cauze ale situației actuale, potrivit lui Ferrer, este dezvoltarea turismului de masă, începând cu deschiderea aeroportului în 1958 și apariția ulterioară a cluburilor de noapte mari. Punctul culminant a fost apariția cluburilor de plajă, orientate către turiștii foarte bogați. Pe plajele din Ibiza, puteți vedea prețuri de 200 de euro pentru un șezlong, în timp ce prețul maxim permis este de 10 euro.

Ferrer subliniază că locuitorii locali sunt forțați să-și părăsească casele din cauza creșterii vertiginoase a prețurilor locuințelor. În unele zone, costul pe metru pătrat atinge 8.411 euro. Potrivit estimărilor sale, populația indigenă din Ibiza reprezintă doar 20-30% din totalul populației, iar insula devine un loc de atracție pentru străinii bogați, ceea ce duce la pierderea identității locale.

Jurnalistul pune responsabilitatea pentru situația actuală pe umerii autorităților locale și ai locuitorilor, care în trecut au luat decizii care au contribuit la dezvoltarea turismului de masă. El crede că este deja imposibil de oprit colapsul, dar face apel la luarea de măsuri pentru a atenua consecințele, cum ar fi restricționarea accesului mașinilor pe insulă.

În ciuda prognozei pesimiste, Ferrer vede speranța în conservarea colțurilor naturale și a gastronomiei locale care au mai rămas pe insulă. El face apel la conservarea acestor excepții de la tendința generală.