În lumea contemporană, ne-am trezit trăind la limită, unde orice se poate schimba oricând, iar nimic nu este sigur. Generalul Francisco Braco, șeful Forțelor Aeriene și Spațiale, a rostit recent o frază care descrie cu precizie situația actuală: "Nu suntem în război, dar nici în pace".

Această formulare ridică întrebarea: cum trăim și unde ne aflăm? Pe fondul zvonurilor constante de conflicte militare, pentru a înțelege situația internațională trebuie să studiem planuri militare, la fel cum pentru a înțelege politica spaniolă este necesar să ne familiarizăm cu procesele judiciare. Ne aflăm într-o stare de "dar": la limita în care totul se poate înrăutăți puțin mai mult, iar nimic nu poate fi luat de-a gata. Mulți ar numi această definiție a fricii.

Istoria, după cum se știe, se repetă, dar comparațiile moderne sunt alarmante. Au revenit figuri de mari împărați și "feudali tehnologici". Se simte o atmosferă a anilor '30 și a Războiului Rece. Poate că particularitatea epocii noastre este că îmbină, în același timp, trăsături din mai multe faze ale istoriei, iar prinși de nostalgie, multe trecuturi s-au suprapus. Nici război, nici pace: o ceață acoperă acest timp de așteptare, în care întrebarea nu mai este unde mergem, ci unde suntem duși.

Rămâne opțiunea de a-ți construi un mic refugiu unde să te poți fortifica în valorile pe care le mai conservi, fie ele politice, culturale sau chiar de stare de spirit. Pentru că opțiunea de a fugi nu pare mai simplă: generalul Braco spune că și spațiul cosmic este plin de arme.