În ultima vreme, în rețelele de socializare și în mass-media, apar din ce în ce mai des imagini cu persoane fără adăpost, prezentate într-o lumină negativă. Autorii unor astfel de materiale folosesc metafore, comparând persoanele fără adăpost cu „zombi”, ceea ce provoacă dezgust și frică. O astfel de atitudine este o manifestare a dezumanizării, când oamenii care se află într-o situație dificilă de viață sunt percepuți ca ceva străin și periculos.

Lipsa adăpostului este o problemă socială complexă, care afectează oameni din diferite profesii, naționalități și credințe. Oricine poate ajunge pe stradă, indiferent de statutul social. Cu toate acestea, în loc de compasiune și dorința de a ajuta, persoanele fără adăpost se confruntă adesea cu condamnare și ignorare.

În loc să se concentreze pe cauzele lipsei de adăpost și să caute modalități de a rezolva problema, multe mass-media se concentrează pe inconvenientul pe care îl creează persoanele fără adăpost. Acest lucru duce la o creștere a tensiunii sociale și la formarea unei atitudini negative față de straturile vulnerabile ale populației. Persoanele fără adăpost devin „alții”, „străini”, cei care pot fi ignorați sau chiar alungați.

Este important de reținut că lipsa adăpostului nu este o alegere personală, ci o consecință a unor circumstanțe sociale, economice și personale complexe. Pentru a rezolva această problemă, este necesar să se schimbe atitudinea față de persoanele fără adăpost, să se arate compasiune și să se caute soluții sistematice menite să sprijine și să integreze social acești oameni. Asigurarea de locuințe accesibile, servicii sociale și programe de reabilitare sunt pașii cheie în rezolvarea problemei lipsei de adăpost.