În câteva cuvinte
Guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu a aprobat unanim un plan de prezență militară permanentă în Fâșia Gaza. Decizia este considerată de critici o încălcare a dreptului internațional și un obstacol în calea păcii, pe fondul distrugerilor masive și al victimelor în rândul populației palestiniene.
Cele mai sumbre temeri pentru populația civilă palestiniană din Fâșia Gaza se confirmă cu fiecare rezoluție adoptată de guvernul de extremă-dreapta al prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu. Decizia unanimă adoptată luni de cabinetul său, care ratifică prezența militară permanentă, nu este doar intrinsec injustă față de o populație martirizată și supusă la ceea ce mulți numesc o curățare etnică autentică, ci constituie și un nou obstacol insurmontabil în calea obținerii unei păci juste. Criticii afirmă că reprezintă, de asemenea, o nouă încălcare a dreptului internațional într-un conflict în care Israelul a depășit toate "liniile roșii" pe fondul unei pasivități internaționale inexplicabile și complice, cu rare excepții.
Ignorând orice rezoluție a Națiunilor Unite, Netanyahu și colaboratorii săi au decis să schimbe oficial scopul ofensivei militare împotriva Gaza, inițiată ca răspuns la evenimentele din octombrie. Această decizie legalizează cucerirea teritoriilor palestiniene și permanența pe acestea. Cu alte cuvinte, Armata Israeliană (IDF) nu va părăsi zonele cucerite ale Fâșiei, indiferent dacă obiectivele pentru care a fost declarat războiul – eliberarea ostaticilor, distrugerea Hamas și schimbarea guvernării în Fâșie – sunt atinse sau nu. Este oficializarea unei cuceriri inacceptabile și nejustificabile, văzută ca o posibilitate de neconceput de către cei mai pesimiști atunci când Netanyahu și-a lansat armata împotriva teritoriului, o operațiune care a plătit până în prezent un preț estimat la peste 50.000 de vieți.
Hotărât să folosească toate resursele la dispoziție pentru a-și atinge obiectivul, chiar dacă acest lucru implică un prejudiciu economic și social grav pentru propria sa societate, Netanyahu a ordonat pașii logistici necesari pentru a realiza ocupația militară permanentă. Strategia implică, de asemenea, din nou, deplasarea a zeci de mii de refugiați palestinieni din nordul Gazei. Unii dintre aceștia și-au pierdut cei dragi și bunurile de când au fost nevoiți să-și părăsească locuințele în urmă cu peste un an, fugind de atacurile indiscriminate ale aviației și infanteriei israeliene. Orașul Rafah, aflat la granița cu Egiptul și punct strategic pentru bunurile de primă necesitate, găzduia înainte de război circa 200.000 de persoane și acum a fost redus la un oraș-fantomă în ruine.
Netanyahu poate acționa cu impunitate totală deoarece nu simte nici cea mai mică presiune pentru a pune capăt strategiei sale mortale în Fâșie. Mai mult, această strategie i-a consolidat proiectul autoritar față de societatea israeliană. Pe plan intern, ostaticii aflați în mâinile Hamas (din cei 59 rămași, cele mai optimiste estimări sugerează că majoritatea sunt morți) contează puțin, la fel ca și sutele de mii de oameni care au manifestat luni de zile împotriva derivei sale beliciste. Pe plan extern, mandatul internațional de arestare împotriva sa este doar un simbol. În ciuda declarațiilor de condamnare, Israelul continuă să încheie afaceri militare profitabile cu țările occidentale. Toate acestea, peste un munte inimaginabil de ruine, mizerie și morți.
