Vocea lui John F. Kennedy (JFK)

Vocea lui John F. Kennedy (JFK) era distinctivă și memorabilă: vorbea pe un ton ferm și clar, cu un accent caracteristic Bostonului, care omitea unele "r"-uri, relaxa unele "t"-uri sau făcea ca unele "o"-uri să sune ca "a"-uri. Oratoria sa era calmă și persuasivă, cu un ritm atent măsurat, pauze strategice și o capacitate remarcabilă de a transmite pasiune și urgență. Vocea lui Kennedy proiecta încredere și idealism.

Cu credința sa de nezdruncinat în progres și tehnologie, JFK a înțeles, ca puțini lideri ai timpului său, un lucru care astăzi este dificil de transmis: centralitatea apei în dezvoltarea economică, securitatea pe termen lung și coeziunea socială. Viziunea sa a mizat pe o administrație federală puternică, investiții în infrastructură și progrese tehnologice îndrăznețe pentru a aproviziona cu apă o națiune în expansiune. Dar oare ideile sale mai sunt valabile și astăzi? Merită să analizăm pozițiile sale în lumina provocărilor contemporane.

Națiunile Unite și consumul de apă

Națiunile Unite estimează că consumul mondial de apă a crescut de șase ori în ultimii o sută de ani și continuă să crească cu 1% pe an, datorită creșterii demografice și urbane, a modelelor de dezvoltare și a schimbărilor în obiceiurile de consum. Kennedy credea cu tărie în infrastructură. În timpul mandatului său (1961-1963), a promovat proiecte emblematice, cum ar fi barajul Glen Canyon și Apeductul California, având încredere că ingineria ar putea rezolva deficitul cronic de apă. Atunci, Statele Unite consumau aproximativ 1,13 milioane de metri cubi de apă pe zi (de 20 de ori capacitatea de stocare a apei din Spania). Astăzi, în ciuda progreselor în materie de eficiență, țara continuă să utilizeze 1,22 milioane, conform Serviciului Geologic al SUA. Amploarea activității economice anulează câștigurile de eficiență.

Realitatea actuală a consumului de apă

Realitatea actuală este mai complexă. Secetele din ce în ce mai frecvente și mai intense din vestul Statelor Unite și supraexploatarea din cele șapte state riverane ale râului Colorado au pus sub semnul întrebării sustenabilitatea acestei abordări. Dependența de infrastructurile convenționale, rigide, a arătat vulnerabilitatea multor regiuni. În contrast, țări precum Australia au optat pentru soluții mai flexibile, inclusiv reutilizarea apei regenerate și gestionarea adaptivă a acviferelor. De fapt, în 2023, Australia a reușit să reducă cu 40% consumul de apă pe cap de locuitor în unele dintre orașele sale cele mai afectate de secetă, demonstrând că eficiența și gestionarea cererii pot fi la fel de eficiente ca și construirea de noi infrastructuri.

Rolul guvernului federal în viziunea lui JFK

JFK, pe de altă parte, a crezut cu fermitate în rolul guvernului federal ca garant al aprovizionării cu apă și ca coordonator al eforturilor statale și locale. Discursul său de la Conferința privind Resursele de Apă din 1962 a subliniat necesitatea unei "strategii naționale de apă". Astăzi, acest tip de leadership rămâne critic, dar a evoluat către o guvernanță descentralizată și colaborativă, în care uneori descentralizarea este confundată cu centrifugarea, deoarece slăbește unele capacități la nivel de stat (sau federal) care ar fi esențiale pentru a face față provocărilor care depășesc cu mult bazinele hidrografice sau guvernele regionale.

Guvernanța apei în lumea contemporană

În lumea de astăzi, gestionarea apei depinde de rețele complexe. Uniunea Europeană, de exemplu, se poate mândri cu o legislație unică pentru cele 27 de state membre ale sale din 2000, care prioritizează gestionarea pe bazine hidrografice și participarea actorilor locali. Între timp, în SUA, disputele dintre California și Arizona privind accesul la râul Colorado dezvăluie tensiunea dintre abordările centralizate și cele regionale. Apa este un caz particular al dialecticii dintre integrare și principiul subsidiarității, care stabilește că o autoritate superioară ar trebui să intervină doar atunci când o instanță inferioară nu poate rezolva o problemă în mod eficient.

JFK și desalinizarea

JFK a promovat cercetarea în desalinizare ca o soluție revoluționară pentru deficitul de apă. Într-un discurs ținut la Phoenix în 1960, pe atunci senatorul Kennedy a spus: "Dacă vom reuși acest progres atât de spectaculos, nu numai că ne vom îmbogăți imens propria țară, vom face deșertul să înflorească și vom pune capăt pentru totdeauna disputei Californiei cu statele sale surori". Trebuie să fim atenți la metaforele aspiraționale; oamenii le cred, așa cum se poate observa în expansiunea agriculturii irigate la nivel mondial în zonele cu stres hidric.

Situația actuală a desalinizării

21.000 de stații de desalinizare

În anii '60, desalinizarea era costisitoare și incipientă; astăzi, peste 21.000 de stații de desalinizare, aproape dublu față de acum un deceniu, produc 95 de milioane de metri cubi de apă potabilă pe zi, echivalentul consumului casnic zilnic a aproximativ 630 de milioane de persoane (la o medie de 150 de litri pe persoană pe zi). Viitorul securității apei, în orice caz, nu depinde doar de desalinizare, ci și de tehnologii similare, cum ar fi reutilizarea apei regenerate. Singapore, cu programul său NEWater, reutilizează 40% din apele sale uzate și va ajunge la 55% în 2060. Între timp, California a investit 8,6 miliarde de dolari în proiecte de reutilizare, 570 de milioane doar în ultimul an. Digitalizarea joacă, de asemenea, un rol cheie: utilizarea senzorilor inteligenți pentru a detecta scurgerile a permis orașelor precum Copenhaga să reducă pierderile cu 25% între 2009 și 2014.

Schimbările climatice și impactul asupra apei

Schimbările climatice au transformat peisajul hidric global. Potrivit Grupului Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC), frecvența secetelor extreme a crescut cu 29% din anul 2000. În timp ce JFK vedea apa ca pe o resursă de expansiune și dezvoltare, astăzi este percepută și ca un factor limitativ al aceleiași dezvoltări și ca o sursă de conflict și insecuritate. ONU estimează că, până în 2050, 5 miliarde de oameni vor trăi în zone cu deficit de apă.

Tensiunile geopolitice legate de apă

Nilul, care aprovizionează Egiptul (116 milioane de locuitori), Sudanul (50 de milioane) și Etiopia (132 de milioane), arată modul în care accesul la apă poate genera tensiuni geopolitice. Marele Baraj al Renașterii, finalizat în noiembrie 2024, a alimentat dispute care ar putea duce la conflicte armate. Viziunea lui JFK privind cooperarea internațională rămâne relevantă, dar astăzi necesită o diplomație a apei mult mai sofisticată, având în vedere actuala fractură a ordinii mondiale.

Concluzie: Moștenirea lui JFK și viitorul apei

Vocea lui JFK la Universitatea Rice (Houston), în 1962, încă rezonează: "Alegem să mergem pe Lună [...], nu pentru că este ușor, ci pentru că este dificil, pentru că acest obiectiv va servi la organizarea și măsurarea celor mai bune energii și abilități ale noastre". El articula astfel un scop provocator, o invitație de a depăși limite aparent de netrecut prin eforturi colective. Deși leadership-ul său a fost esențial pentru dezvoltarea infrastructurii vitale, lumea de astăzi necesită o abordare mai nuanțată, mai complexă și mai diversă. Combinația dintre managementul adaptiv, tehnologiile inovatoare și, fără îndoială, o mai bună guvernanță va fi crucială.