Recent, s-au împlinit trei ani de la plebiscitul crucial din Chile, desfășurat la 4 septembrie 2022. Cetățenii țării au fost chemați să decidă dacă aprobă sau resping proiectul noii Constituții, elaborat pe baza deciziilor luate în mai 2021. Rezultatul votului a fost categoric: marea majoritate a chilienilor, aproximativ 62% dintre alegători (13 milioane de oameni), au respins legea fundamentală propusă.

Acesta a fost cea mai mare înfrângere electorală a forțelor de stânga din istoria Chile. Cauzele stau nu numai în importanța problemelor puse în joc, ci și în modul democratic de rezolvare a situației. La vot au fost evaluate nu doar prevederile textului constituțional, criticat pentru deficiențe și naivitate, ci și activitatea Adunării Constituționale, unde au dominat forțele de stânga, și a existat, de asemenea, prevalența populismului.

Înfrângerea a avut un impact semnificativ asupra guvernului și a politicii sale ulterioare. Un rol important în eșec l-a jucat dezinformarea, răspândită atât de extrema dreaptă, cât și, într-o măsură mai mică, de stânga radicală. Zvonurile au variat de la afirmații despre lipsirea oamenilor de locuințe sociale până la promisiuni de legalizare a avortului în stadii tardive. Situația campaniei electorale a fost, ca să spunem ușor, inadecvată.

Rezultatul este evident: a-l explica exclusiv prin influența informațiilor false ar fi o simplificare. Cu toate acestea, nu se poate nega rolul important al dezinformării. Întrebarea dacă știrile false pot influența deciziile alegătorilor rămâne deschisă. Cercetarea științifică nu a dat încă un răspuns definitiv la aceasta. Un lucru este clar: manipularea în mass-media a distorsionat dialogul public, permițând emoțiilor să prevaleze asupra rațiunii.

Recent, forțele de dreapta din Chile subliniază legătura dintre „explozia socială” și procesul de schimbare constituțională. Fără îndoială, fără „explozia socială” procesul constituțional nu ar fi fost lansat și susținut de guvernul de atunci. Cu toate acestea, originea „exploziei sociale” este controversată. Politicienii și intelectualii de extremă dreapta văd în originile sale forțele de stânga, în timp ce acest punct de vedere nu reflectă imaginea reală.

„Explozia socială” ridică provocări complexe pentru științele sociale. Fără îndoială, la baza protestelor nu a stat doar spontaneitatea. Cu toate acestea, ar fi greșit să negăm existența organizațiilor din spatele acestor evenimente. Protestele au fost cauzate de factori precum creșterea costului călătoriei cu metroul și nemulțumirea acumulată în societate. Studenții și locuitorii au jucat un rol important, acționând mai degrabă ca infrastructuri sociale, și nu în cadrul vreunei conspirații. De aici, tragerea concluziei despre existența unui plan de răsturnare a președintelui Sebastián Piñera ar fi nejustificată.

Ambiguitatea forțelor de stânga cu privire la autoritățile existente a jucat, de asemenea, un rol. Au existat cazuri de încălcare a drepturilor omului în timpul protestelor, dar afirmația că au fost sistematice și inițiate de șeful statului este eronată. A fost o greșeală să-l acuzi pe fostul președinte Piñera de acest lucru, deși ministrul său de interne a fost demis pentru incapacitatea de a controla poliția. Această ambiguitate rămâne o problemă pentru o parte a forțelor de stânga.

Rămâne neclară întrebarea despre motivele incendiului zecilor de stații de metrou. Ancheta poliției și științele sociale nu au reușit să ofere o explicație cuprinzătoare a acestui fenomen.

Alfredo Joignant, sociolog și politolog