„Poate fi documentată cu adevărat durerea?” Această întrebare este rostită de mama cineastului palestinian Ala Damo într-o conversație emoționantă surprinsă în filmul său (2025), în care regizorul își prezintă experiența personală în timp ce insistă să filmeze în mijlocul războiului, al strămutărilor și al asediului Fâșiei Gaza.

Damo și-a început cariera artistică în Gaza cu mici proiecte documentare. În 2023, scurtmetrajul său „24 de ore” a fost preselectat pentru Premiile Oscar. Filmul a portretizat experiența prietenului său, care a supraviețuit în mod miraculos la trei bombardamente, fiind îngropat sub dărâmăturile unei clădiri dintr-o zonă considerată sigură. Succesul l-a determinat pe Damo să-și dedice următoarea lucrare luptei celor care continuă să filmeze, deși se confruntă cu aceleași pericole ca toți ceilalți.

„Obstacolele pentru filmare sunt infinite”, constată Damo într-o conversație telefonică din Gaza. „Începând cu dificultatea de a te mișca și de a filma în zone deschise unde poți fi ținta unui atac, deoarece armata israeliană tratează orice cameră ca pe o pușcă Kalașnikov care amenință viața celor care o poartă.”

Filmul lui Damo a fost unul dintre cele șapte scurtmetraje prezentate în secțiunea „Fereastră către Palestina” la cea de-a opta ediție a Festivalului de Film El Gouna din Egipt. Secțiunea a fost dedicată producțiilor realizate recent în Gaza, cu scopul de a oferi o privire mai intimă asupra Fâșiei și de a sprijini o nouă generație de cineaști locali.

Cofondatorul festivalului, Amr Mansi, a subliniat rolul platformei: „Rolul nostru, prin intermediul platformei noastre, este să le oferim șansa de a fi auziți. Pentru că, în cele din urmă, această putere blândă, această imagine, este ceea ce va dăinui. Iar când noile generații tinere vor căuta, vor ști cum au trăit și le vor cunoaște suferința.”

Alte documentare proiectate la El Gouna surprind realitatea cotidiană dură din Gaza:

• Un film arată lupta zilnică a femeilor din taberele de refugiați, care încearcă să-și păstreze sănătatea și demnitatea în condiții extrem de dificile.
• Un altul narează povestea unui băiat de 17 ani reținut în timp ce căuta făină și așteptarea chinuitoare a familiei sale.
• Alte scurtmetraje se concentrează pe viața tinerilor artiști care se refugiază în creativitate, folosind desenul sau actoria pentru a-și canaliza traumele.

Producătorul acestor scurtmetraje, renumitul cineast palestinian Rashid Masharawi, subliniază aspectul universal al acestor povești: „Ceea ce căutăm este aspectul universal al ființei umane: nu vorbim despre locuitori din Gaza, ci despre cineva care ai putea fi tu. Unul și-a pierdut iubita; altul își iubește copiii; ea vrea să fie actriță, cântăreață, pictoriță. Ca tine, oriunde.”

Niciunul dintre regizorii din Gaza nu a putut participa la festival din cauza blocadei. Ei au urmărit proiecțiile prin apeluri video. „Există un război în curs pentru opinia publică și este o luptă mare care nu se duce în Gaza, ci în lume”, susține Masharawi. „[Israelul] ne ucide ca pe niște numere — 100, 500, 600 de morți — dar noi spunem că aceste numere au nume, chip și culoare a ochilor. Au vise, familii și copii. Ei iubesc viața.”