Madridul este adesea prezentat ca un exemplu strălucitor de succes european, un oraș care aspiră să devină o metropolă globală. Cu toate acestea, dincolo de relatările triumfaliste, pentru mulți dintre locuitorii săi, realitatea cotidiană seamănă mai degrabă cu un "mic infern". Sub masca "succesului" se ascund probleme profunde pe care autoritățile orașului preferă să le ignore.

Orașul s-a schimbat semnificativ de la începutul secolului XXI. Dacă înainte era perceput ca un oraș viu, deși poate puțin neîngrijit, al ospătarilor, negustorilor și studenților veniți să "cucerească lumea", acum imaginea sa este dictată de așteptări cu totul diferite. Madridul a devenit o platformă de pe care își propun să obțină profit maxim cei care îl văd doar ca pe o "grădină" profitabilă sau o "tartă" din care fiecare vrea să-și ia partea cea mai bună.

Narațiunile care preamăresc Madridul ca un "oraș global" de succes sau cu potențial de succes, un nod în fluxurile mondiale de capital, informație și oameni, îl prezintă adesea ca pe un scop în sine – un competitor pe piața orașelor, o entitate ale cărei interese (să crească mult, să fie "cool") sunt complet disociate de interesele celor care locuiesc în el. Este orașul-produs, orașul-marfă, mai preocupat să strălucească în exterior decât să satisfacă nevoile interne. Un oraș care dorește să găzduiască evenimente grandioase cu nume sonore în engleză, pentru galerie, ignorând nevoile cotidiene ale cetățenilor săi. Madridul s-a transformat într-un "oraș-influencer".

Dar la ce servește, de fapt, un oraș? Pentru mulți madrileni, el nu este o ficțiune futuristă cu autostrăzi largi și zgârie-nori de sticlă, ci un mic infern cotidian în care predomină incertitudinea și descurajarea. Pentru că Madridul este un oraș care "stoarce și expulzează".

Una dintre cele mai acute probleme este dificultatea de a găsi locuințe de bază. Zone tot mai extinse ale orașului sunt "jefuite" de monocultura industriei turistice, fără ca guvernele conservatoare să facă ceva pentru a păstra un oraș tot mai insipid și omogen. Construcția se concentrează în suburbii pentru a face loc în centru turiștilor, transformând urbea într-un amestec exploziv de parc tematic, centru comercial și stațiune de vacanță. Serviciile publice sunt abandonate. Gropile de gunoi spontane proliferează alături de numărul tot mai mare de persoane fără adăpost.

Între timp, în timp ce mulți își "frecă mâinile" deasupra acestui "focar fierbinte" numit Madrid, se ridică întrebarea: atunci când vi se vorbește despre succes, puneți-vă aceleași întrebări ca și atunci când vi se vorbește despre "libertate". Pentru cine? Pentru ce?