Curtea Naţională a Spaniei a achitat-o pe Iratxe Sorzabal, o fostă membră a grupării teroriste basce ETA, de acuzaţia privind un atac terorist din 1995. Decizia de achitare a fost luată deoarece mărturia acuzatei a fost obţinută sub tortură, ceea ce o face invalidă.

Iratxe Sorzabal era acuzată de implicare în plasarea unui dispozitiv exploziv lângă punctul de trecere a frontierei din oraşul Irún (Gipuzkoa) în 1995. Cu toate acestea, conform sentinţei Secţiei a Doua a Camerei Penale, publicată joi, Sorzabal „a fost supusă unor tratamente inumane în timpul detenţiei sale”. Prin urmare, confesiunea scrisă de mână (cunoscută ca „kantada” în jargonul ETA), pe care ea a făcut-o după arestare, a fost declarată nulă „de drept, deoarece a fost obţinută prin încălcarea drepturilor fundamentale”. Curtea şi-a bazat decizia pe probele prezentate în timpul procesului, în special pe raportul expertului medico-legal de la Institutul Basc de Medicină Legală.

Sorzabal a fost o membră importantă a ETA şi una dintre cele trei persoane care au citit declaraţia privind încetarea definitivă a violenţei, care şapte ani mai târziu a dus la dizolvarea organizaţiei. A fost arestată în 2azată şi i s-a intentat un nou proces.

În 2015, a fost arestată în Franţa sub suspiciunea de implicare în alte atacuri, inclusiv asasinarea unor ofiţeri de poliţie în 1994 şi 1996, precum şi explozia dintr-un magazin din Valencia în decembrie 1995, care a cauzat moartea unei femei. Cu toate acestea, cu excepţia unui caz de terorism pentru care Curtea Supremă a luat o decizie acum doi ani, celelalte dosare împotriva ei au fost clasate sau suspendate temporar, au confirmat surse judiciare.

Sentinţa publicată joi detaliază cronologia detenţiei din 2001 şi examinările medicale efectuate în zilele următoare arestării, care confirmă prezenţa unor leziuni la Sorzabal. Medicul a descris o afecţiune dermatologică (dermatoză), despre care aceasta a declarat că a fost produsă de aplicarea unui aparat. Deţinuta a susţinut, de asemenea, că a fost lovită la cap. CT-ul cranian şi radiografiile cervicale nu au evidenţiat leziuni osoase sau neurologice acute, dar au confirmat un spasm muscular la nivelul trapezului, posibil legat de un proces cronic. Evaluarea generală a raportului medical: „Există un grad foarte înalt de concordanţă între evidenţele fizice şi psihologice şi afirmaţiile privind tortura şi/sau relele tratamente”.

Magistraţii au concluzionat că „există, prin urmare, dovada, dincolo de orice îndoială, că în timpul detenţiei sale, Sorzabal a fost supusă aplicării de electrozi de către funcţionarii care o păzeau, în scopul de a o forţa să depună mărturie, ceea ce reprezintă o încălcare evidentă a drepturilor sale fundamentale”.

Curtea a reamintit doctrina Curţii Supreme conform căreia „probele obţinute direct sau indirect prin violarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale nu vor produce efecte juridice”. Judecătorii au indicat în sentinţă că, chiar dacă Ministerul Public ar fi încercat să-şi bazeze cererea de condamnare pe declaraţiile poliţiei, acestea ar fi fost considerate invalide. Ei au menţionat, de asemenea, că Sorzabal nu a ratificat aceste declaraţii în instanţă, unde s-a limitat să declare că au fost obţinute sub tortură.

Cazul a fost suspendat temporar până la apariţia „kantadei” în 2009. Curtea a stabilit că „manuscrisul este o reflectare clară a declaraţiilor date la poliţie şi, deşi este adevărat că include date care nu au fost oferite atunci şi că este mai precis în detalii, aceasta nu înseamnă că nu este o consecinţă (a declaraţiilor poliţiei)”. Curtea a concluzionat că unul (manuscrisul) este rezultatul celuilalt (declaraţiile poliţiei) şi, prin urmare, nu poate fi considerat valid independent de acesta.