Cercetătorii brazilieni trag un semnal de alarmă: mii de specii de plante, în special flori, rămân neexplorate și sunt amenințate cu dispariția. Potrivit unui nou studiu, până la 80% din zonele potențial cele mai bogate în specii noi nu beneficiază de nicio protecție.

Studiul, realizat în Brazilia, a arătat că între 7.343 și 9.595 de specii de plante cu flori (angiosperme) ar putea fi încă nedescoperite în țară. Mai mult, 80% din zonele în care aceste specii ar putea exista potențial nu sunt protejate.

„Absența unui nume științific face o specie aproape invizibilă pentru știință”, subliniază cercetătorii. Fără un nume, nu există diagnostic și cu atât mai puțin eforturi de conservare. Oamenii de știință notează că multe specii de plante descrise din 2020 ar putea fi clasificate ca fiind pe cale de dispariție în următorii ani.

Pentru a identifica zonele prioritare pentru conservare, cercetătorii au analizat datele taxonomice a 32.900 de specii de angiosperme native din Brazilia, colectate pe parcursul a 267 de ani (între 1753 și 2020) în cele șase domenii fitogeografice braziliene: Amazonia, Mata Atlântica, Caatinga, Cerrado, Pampa și Pantanal. Potrivit studiului, Caatinga și Amazonia prezintă cel mai mare potențial pentru noi descoperiri.

Oamenii de știință au fost surprinși să constate că Caatinga, un biom de arbuști xerofili din nord-estul Braziliei, a apărut pe listă. Istoric, aceasta a fost neglijată atât de autorități, cât și de comunitatea științifică, spre deosebire de pădurile tropicale.

Cercetătorii subliniază că 50% din potențialele specii noi se află pe terenurile indigene, ceea ce demonstrează încă o dată eficacitatea cunoștințelor locale în conservarea naturii.

Autorii studiului speră că munca lor va fi primul pas pentru ca plantele să fie numite, studiate și protejate. Cunoașterea plantelor este importantă nu numai pentru știință, ci și pentru industrii precum cosmetica, farmaceutica și agricultura.

De asemenea, oamenii de știință reamintesc de așa-numita „orbire a plantelor” (plant blindness) - o situație în care resursele pentru conservare sunt direcționate în principal către animale, în special cele „carismatice”. În timp ce majoritatea mamiferelor, păsărilor, reptilelor și amfibienilor au deja o evaluare a riscului de dispariție, doar una din cinci specii de plante are o astfel de evaluare. În același timp, numărul speciilor de plante amenințate cu dispariția depășește deja numărul total de specii de animale pe cale de dispariție.