Imaginați-vă că 22,4 milioane de mașini dispar de pe șosele timp de un an. Una după alta, evaporate de pe asfalt, fără a lăsa nicio urmă. Acest lucru este echivalentul a 96 de milioane de tone de dioxid de carbon mai puțin în atmosferă.

Aceste cifre ar putea părea o ficțiune științifică sau un optimism naiv, dar nu sunt. De fapt, ele sunt rezultatul concret a ceva ce, în ciuda potențialului său, trece neobservat: puterea imensă a acțiunii colective. Atunci când sectorul privat se angajează, comunitățile participă și organismele internaționale sprijină, se obțin rezultate.

Aceste cifre sunt reale și au fost atinse prin cea mai mare inițiativă multilaterală de finanțare a reducerii emisiilor și adaptării la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare. Acest mecanism, creat de Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC), împlinește zece ani, timp în care a îmbunătățit viața a aproape 250 de milioane de oameni.

În urmă cu un deceniu, lumea a decis să investească într-un instrument de justiție și speranță care să respecte angajamentele asumate în Acordul de la Paris. Fondul s-a născut cu o idee cheie: nicio țară nu este imună la criza climatică, dar cei care o provoacă cel mai puțin sunt cei care suferă cel mai mult. Rațiunea sa de a fi este de a face față crizei climatice: de a transforma angajamentele în rezultate tangibile și de a sprijini comunitățile cele mai afectate să se adapteze și să prospere.

Fondul Verde pentru Climă a lansat propunerea sa „50 by 30”, care constă în mobilizarea a 50 de miliarde de dolari până în 2030.

Într-un context în care criza climatică avansează, la fel și contestarea multilateralismului, țări precum Bangladesh sau Rwanda au demonstrat că această formulă funcționează. Nu ca un miracol, ci ca o consecință directă a unei voințe colective care susține angajamentele cu planificare, coordonare și resurse. Este, de asemenea, dovada că a contribui la aceasta nu este doar un act de justiție climatică, ci o investiție inteligentă cu efecte multiplicatoare: unde există reziliență, există dezvoltare; unde există dezvoltare, există pace. Toată lumea câștigă.

Pierderile sunt ireparabile: vieți distruse, oportunități care dispar, păduri și medii devastate. Și nu doar pentru cei care trăiesc în regiunile cele mai afectate; și pentru întreaga planetă, deoarece totul este conectat. Ceea ce se întâmplă într-o deltă a Mekongului, în Amazon sau în Marea Mediterană ajunge să afecteze, într-un fel sau altul, stabilitatea globală. Și consecințele sale sunt extrem de grave: decese, pierderea mijloacelor de trai, insecuritate alimentară sau instabilitate democratică.

Nu este o întâmplare că 19 dintre cele 25 de țări cele mai afectate de criza climatică sunt și scene de conflict. Schimbările climatice, sărăcia și violența formează un cerc vicios care amenință pacea și drepturile omului. Planeta traversează astăzi cel mai mare număr de conflicte de la al Doilea Război Mondial, o realitate care nu ne poate lăsa indiferenți. Ignorarea acestei legături ar fi, pe lângă iresponsabil, o formă periculoasă de orbire colectivă.

Marja pentru îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris se reduce și, totuși, este încă timp. Conștient de aceasta, Fondul Verde pentru Climă a lansat propunerea sa „50 by 30” care constă în mobilizarea a 50 de miliarde de dolari până în 2030 pentru a-și extinde impactul și a răspunde crizei cu amploarea și urgența pe care le cere un moment atât de crucial. Un angajament față de solidaritate și acțiune concretă care poate face diferența între colaps și speranță.

Viitorul nu se așteaptă; se împărtășește, se finanțează, se construiește.

Orașul brazilian Belém găzduiește, în inima Amazonului, plămânul casei noastre comune, lideri din întreaga lume se confruntă cu o oglindă incomodă: cea a timpului care se scurge, a unei încălziri globale care depășește deja cele 1,5 grade stabilite în Acordul de la Paris, a unei planete care se contorsionează între inundații, uragane și secete. Această întâlnire nu poate fi doar încă una. Trebuie să fie ocazia de a consolida un model de acțiune care și-a dovedit deja eficacitatea.

Să recunoaștem evidența: există formule colective care funcționează, care au reușit să reducă tone și tone de dioxid de carbon, care protejează Pământul nostru și salvează vieți. Acest deceniu a demonstrat că adaptarea oferă rezultate măsurabile; următorul trebuie să demonstreze că lumea este dispusă să le finanțeze înainte ca acestea să dispară. Fereastra de acțiune se îngustează, dar este încă deschisă. În acest moment, împingerea ei nu este o opțiune, este o datorie ineluctabilă.