Lenesii gigantici, care au locuit odată în America de Sud, reprezentau un spectacol impresionant. Aceste creaturi, dintre care unele cântăreau până la patru tone, ca elefanții asiatici, au stârnit interesul oamenilor de știință, inclusiv pe cel al lui Charles Darwin. Un studiu recent dezvăluie noi detalii despre evoluția acestor giganți și motivele dispariției lor.

Studiul fosilelor, colectate din diverse muzee din întreaga lume, le-a permis oamenilor de știință să recreeze arborele evoluționar al leneșilor. Combinând datele anatomice, analizele ADN și studiile aminoacizilor de colagen din fosile, cercetătorii au putut rafina relațiile dintre diferite specii. Aceste date au ajutat la înțelegerea modului în care dimensiunea corpului leneșilor s-a schimbat în funcție de stilul lor de viață – terestru sau arboricol.

S-a constatat că primii leneși au apărut acum aproximativ 35 de milioane de ani și erau deja destul de mari, cântărind până la 300 de kilograme. Pe măsură ce peisajele din America de Sud s-au schimbat, odată cu apariția spațiilor deschise, speciile terestre de leneși s-au dezvoltat, atingând dimensiuni enorme. Acești giganți, cu o greutate de peste o tonă, aveau avantaje în lupta cu prădătorii, digerarea hranei vegetale și migrație.

Cu toate acestea, în ciuda adaptării la diferite condiții, leneșii gigantici au dispărut. Studiul a arătat că schimbările climatice nu au fost principala cauză a dispariției. Cel mai probabil, apariția oamenilor a jucat un rol cheie. Dispariția speciilor terestre de leneși, care a avut loc în ultimii 15.000 de ani, coincide cu răspândirea lui Homo sapiens în America de Sud. Acest lucru a dus la pierderea multor roluri ecologice pe care aceste animale le jucau în ecosisteme.

Studiul istoriei leneșilor gigantici ne amintește de dinamica evoluției și de impactul uman asupra mediului. Studiul subliniază faptul că chiar și cele mai adaptate specii pot dispărea sub presiunea unor noi factori.