În contextul crizelor, fie că vorbim de pandemie, dezastre naturale sau pene majore de curent, profesioniștii din sănătate se confruntă cu provocări fără precedent. Un rol deosebit de important îl au moașele, a căror activitate cu femeile însărcinate, lăuzele și nou-născuții devine critică, dar este însoțită de un deficit acut de resurse și de lipsa unei pregătiri specifice pentru acțiunea în condiții extreme.

Experții subliniază că moașele, odată ce beneficiază de formare adecvată, pot oferi până la 90% din serviciile esențiale de sănătate sexuală, reproductivă, maternă și neonatală. În situații de urgență, aceasta include îngrijirea prenatală și postnatală, nașteri în condiții de siguranță, îngrijirea nou-născutului, sprijin pentru alăptare, îngrijire în caz de pierdere a sarcinii, acces la contracepție, sănătate menstruală și îngrijire pentru avortul în condiții de siguranță. De asemenea, ele joacă un rol cheie în răspunsul la violența bazată pe gen, ale cărei riscuri cresc în timpul crizelor.

Cu toate acestea, specialiștii în obstetrică sunt rareori considerați personal de primă intervenție și sunt adesea excluși din planurile de gestionare a crizelor. Aceasta este o problemă serioasă, având în vedere că aproximativ 60% din decesele materne la nivel mondial au loc în țările afectate de crize umanitare. Nevoile specifice de sănătate ale femeilor și nou-născuților în astfel de condiții sunt adesea trecute cu vederea.

Una dintre principalele provocări este lipsa formării continue specializate pentru moașe privind acțiunile în situații de urgență și umanitare. Pregătirea ar trebui să includă analiza experiențelor anterioare din crize, adaptarea la riscurile locale (de exemplu, valuri de căldură, inundații, cutremure), precum și abilitatea de a reacționa rapid și de a oferi monitorizare ulterioară a stării de sănătate a femeilor și a sănătății lor reproductive. Este important să ne amintim că femeile sunt principalii beneficiari ai acestei asistențe, iar nevoile lor trebuie să fie în centrul atenției.

Lipsa planificării implicării moașelor în situații de urgență le obligă adesea să lucreze pe bază de voluntariat, fără materiale de bază, medicamente, echipamente de protecție și condiții de lucru sigure. Sarcina și nașterea devin și mai periculoase în condiții de deficit de apă potabilă, nutriție și asistență medicală de bază. Moașele trebuie să fie pregătite să ofere îngrijiri în afara mediului spitalicesc, ceea ce devine din ce în ce mai relevant în contextul intensificării impactului schimbărilor climatice și al creșterii numărului de dezastre naturale.

O parte importantă din munca moașelor în timp de pace este de a ajuta femeile să se pregătească pentru posibile crize: să elaboreze un plan de acțiune în caz de întrerupere a accesului la servicii, să mențină legătura și să aibă la îndemână lucrurile necesare (medicamente, apă, articole de primă necesitate pentru naștere). Protecția sănătății femeilor și nou-născuților începe cu mult înainte de apariția unei situații de urgență.

Nu trebuie uitată nici sănătatea mintală a moașelor însele. Supraîncărcarea, condițiile de muncă instabile și stresul cauzat de lucrul în condiții extreme le pun în pericol de epuizare. Sunt necesare strategii pentru a crea spații de reflecție, sprijin emoțional și pentru a asigura echilibrul între viața profesională și personală.

Organizațiile profesionale îndeamnă la includerea moașelor în planurile naționale de răspuns la urgențe și la stabilirea de parteneriate cu autoritățile responsabile înainte de declanșarea unei crize.