În Spania, multe familii cu copii se confruntă cu sărăcia, chiar dacă au un loc de muncă. Potrivit unui raport Save the Children, una din șase familii spaniole cu copii, în care cel puțin un părinte lucrează, trăiește în sărăcie. Cifra crește la una din trei în cazul familiilor numeroase sau al familiilor monoparentale.

Problema este agravată de faptul că aceste date sunt relevante într-o perioadă de creștere economică și de record de ocupare a forței de muncă. Experții subliniază că sărăcia în muncă, care afectează aproximativ 15% din populație, este resimțită în special de familiile cu copii. Persoanele cu un nivel scăzut de educație, care lucrează cu fracțiune de normă sau pe cont propriu, sunt cele mai afectate, în special femeile și imigranții.

În ciuda creșterii salariului minim și a ajutorului primit în timpul pandemiei, inflația și creșterea prețurilor locuințelor anulează aceste măsuri. Potrivit raportului, în 2023, pragul de sărăcie pentru o familie formată din doi adulți și doi copii a fost de 2.027 de euro pe lună, iar pentru familiile monoparentale, de 965 de euro. Salariul minim este în prezent de 1.184 de euro. Procentul populației expuse riscului de sărăcie și excluziune socială, în special în rândul copiilor, este cel mai mare din UE. În 2023, INE a estimat că 29% dintre copiii cu vârsta sub 18 ani se aflau în risc de sărăcie.

Persistența sărăciei în muncă indică necesitatea redistribuirii veniturilor. Trebuie înțeles că crearea de locuri de muncă în sine nu este o soluție, dacă aceste locuri de muncă sunt precare și cu fracțiune de normă. Sunt necesare măsuri suplimentare, inclusiv stimulente fiscale, pentru redistribuirea bogăției. Nu este suficient să se adopte o lege privind familiile - este necesar ca autoritățile locale să conștientizeze urgența problemei. Pentru un copil să trăiască în sărăcie, în ciuda faptului că părinții lucrează, este o tragedie care nu ar trebui să se întâmple în a patra economie ca mărime din UE.