Alegerea noului Papă de la Roma, Leon al XIV-lea, a stârnit un interes deosebit la Vatican și în întreaga lume. Conclavul, desfășurat pe fondul unor turbulențe globale, inclusiv războiul din Ucraina și alte conflicte, a ales o figură care, conform analiștilor, este chemată să armonizeze diverse curente din Biserica Catolică.

Observatorii se așteptau la un candidat capabil să găsească un echilibru între tradiția profundă și spiritul progresist, reînnoitor al predecesorului său, Papa Francisc. Printre posibilii candidați a fost menționat Cardinalul Pietro Parolin, Secretarul de Stat al Vaticanului, cunoscut pentru experiența sa diplomatică. Totuși, alegerea a căzut asupra unei figuri ce pare să întruchipeze o sinteză.

Leon al XIV-lea, apărând la balconul Bazilicii San Pietro în veșminte tradiționale, a demonstrat o diferență în forme față de predecesorul său, renumit pentru simplitatea sa. Fizionomic, noul Papă a fost descris ca o figură undeva între Pius al XII-lea și Paul al VI-lea.

Analiștii subliniază că Biserica nu poate renunța la realizările cheie ale Papei Francisc: accentul său pe sinodalitate (drumul împreună), deschiderea către periferie, „Biserica în ieșire”, predilecția pentru săraci, ecologie, grija pentru cei marginalizați și descentralizarea. Însă a rămas întrebarea formelor de exprimare a acestui spirit, unde spontaneitatea argentiniană a lui Francisc nu a găsit întotdeauna înțelegere deplină.

Noul Papă, un călugăr augustinian, are o experiență diversă: este bine pregătit în matematică, filozofie, teologie și este doctor în drept canonic. Originar din Chicago, el are totuși „sânge latin”, experiență misionară „la firul ierbii” și abilități manageriale extinse, inclusiv în delicata sarcină a numirii episcopilor.

Primul său mesaj a fost scurt și concis. A rezonat cu ultima binecuvântare a Papei Francisc, vorbind despre „cel slab” și „cel curajos”, despre cel înviat și despre bunul păstor. Noul Papă a subliniat bucuria și „mirosul de oi”, prezentând două urgențe cheie pentru lumea de astăzi: „pacea” și „podurile”. Pace, a spus el, trebuie să fie „dezarmată și dezarmantă”, iar podurile – „ale deschiderii și ale dialogului”. Toate acestea, ca o „Biserică sinodală” care merge împreună în căutarea păcii și carității, fiind mereu aproape, mai ales de cei care suferă – încă o trimitere la spiritul „bergoglian”.

Din această primă apariție la balconul San Pietro se poate deduce dubla direcție pe care Leon al XIV-lea dorește să o imprime pontificatului său. În forme, nu va fi la fel de inovator ca Francisc, deoarece s-a demonstrat că facțiunea ultraconservatoare, răspunzând unei obsesii formaliste, nu a suportat acest lucru. Ce contează să renunți la o stolă mai puțin, dacă asta îi liniștește! Sau să fii mai sobru în exprimări sau numărul declarațiilor. În acest sens, noul Papă va reveni la o tradiție.

Însă nu va renunța la spiritul evanghelic al lui Francisc: va conduce Biserica spre un plus de tandrețe, va deschide uși și poduri, progresând pe calea sinodalității – cea mai mare realizare teologică și pastorală a predecesorului său. Fără a renunța la apărarea drepturilor și a justiției sociale (un omagiu clar în numele său adus lui Leon al XIII-lea) pentru imigranți, săraci și marginalizați din întreaga lume, o Biserică incluzivă, apropiată, mamă și infirmieră. Pentru aceasta, în ultima sa omilie, noul Papă a subliniat un concept substanțial pentru Francisc: a se da la o parte pentru ca Isus să apară: „A dispărea pentru ca Cristos să rămână, a se face mic pentru ca El să fie cunoscut și glorificat”. Continuare, dar cu mână stângă (tact și finețe).