Dacă mai existau îndoieli cu privire la noua eră nucleară în care am intrat, Donald Trump și Vladimir Putin le-au spulberat deopotrivă. Primul, prin anunțul său privind reluarea testelor nucleare, făcut la finalul turneului său asiatic, înainte de întâlnirea cu Xi Jinping. Al doilea, prin anunțarea unor noi arme sofisticate cu capacități nucleare: o rachetă de croazieră cu propulsie atomică, care a atins 14.000 de kilometri în teste, și o dronă subacvatică, de asemenea cu propulsie nucleară și rază lungă de acțiune, ambele prezentate ca fiind foarte greu de detectat și interceptat.

Nu este clară semnificația exactă a cuvintelor lui Trump, nici dacă intenționează să efectueze detonări subterane ca odinioară, sau pur și simplu teste cu noi tipuri de rachete, ca răspuns la demonstrația amenințătoare a celor mai recente achiziții ale lui Putin. Valoarea sa simbolică este de necontestat, chiar și înaintea întâlnirii lui Trump cu Xi Jinping. Acest gest vine în contextul negocierilor sau al expirării Tratatului New START de reducere a armelor strategice, ultimul acord bilateral de dezarmare în vigoare între Washington și Moscova, care expiră în februarie.

Chiar dacă este doar un pas retoric, este o treaptă în escaladarea nucleară care erodează tratatele de interzicere a testelor și de neproliferare și încurajează alte puteri să efectueze teste care au început să scadă în urmă cu o jumătate de secol. Potrivit experților, acest lucru favorizează cel mai mult China, o țară cu un arsenal în creștere rapidă (aproximativ 600 de focoase), dar de dimensiuni mai mici decât cele ale Statelor Unite (5.225) și Rusiei (5.890).

„La sfârșitul Războiului Rece, puterile globale au ajuns la consensul că lumea ar fi mai bună cu mai puține arme nucleare. Această eră s-a încheiat.”

Există două concluzii tulburătoare. Prima este că nicio tehnologie nu asigură complet apărarea teritoriului Statelor Unite împotriva unui atac balistic nuclear neașteptat. Nici măcar cele mai fiabile sisteme nu oferă securitate absolută, așa cum se întâmplă cu Domul de Fier, care a protejat teritoriul restrâns al Israelului, dar care s-ar dovedi ineficient în fața unor atacuri nucleare masive asupra unor teritorii vaste precum cele ale Rusiei și Statelor Unite, mai ales dacă sunt rachete manevrabile și hipersonice, foarte greu de interceptat.

Nici reînarmarea, nici escaladarea nu servesc la evitarea războiului nuclear, ci dimpotrivă. Singura modalitate de a-l evita este reducerea arsenalelor și dezarmarea. Aceasta este marea lecție, având în vedere că rachetele interceptoare au o rată maximă de succes de 60%, aproape ca o monedă aruncată în aer. Viitorul lumii în ceea ce privește relațiile internaționale, dar și decizia supremă de a apăsa butonul nuclear, se află în mâinile unor lideri cu personalități imprevizibile, confuze și iresponsabile.

Această a doua eră nucleară a început ca bipolară, dar va deveni în curând tripolară și mai dificil de negociat, de îndată ce China se va alinia cu Statele Unite și Rusia în următorul deceniu. Unii istorici consideră că primele sale etape au fost făcute în Ucraina, prin utilizarea armei nucleare de către Putin ca instrument de descurajare agresivă pentru a ține la distanță aliații Kievului. Cursa nucleară este din nou în plină desfășurare, iar regimul de neproliferare a intrat în criză, sugerând posibilitatea ca oricare dintre cele 440 de reactoare nucleare civile existente să se transforme în "bombe murdare". Lumea este, într-adevăr, plină de dinamită.