Esther Soto, o cetățeancă spaniolă, a fost deportată din SUA după șase luni de detenție. Povestea ei provoacă indignare: femeia a fost supusă unui tratament umilitor, s-a confruntat cu foamea și lipsa accesului la apă. Totul a început după ce aceasta a raportat violența domestică din partea soțului său american.

În august 2024, în urma unei dispute cu soțul ei, Soto a chemat poliția, deoarece nu avea permis de ședere. După arestare, ea a petrecut 14 zile în închisoare, apoi a fost eliberată cu o brățară electronică. Dar ce a urmat a fost și mai rău. În ianuarie, Soto a fost arestată din nou în timpul unei vizite la biroul de imigrare. Până la deportare, ea a petrecut șase luni în diverse centre de detenție, inclusiv o închisoare din Orlando.

Într-un astfel de centru, Soto a povestit despre condiții inumane: a dormit pe podea, nu i s-a dat aproape deloc mâncare și apă. În timpul transferului, ea a petrecut 30 de ore încătușată.

Soto descrie experiența sa ca șase luni de “tortură”. Ea a trăit în condiții în care, spune ea, a fost considerată “criminală”, în ciuda faptului că în SUA a lucrat, a plătit taxe și a fost căsătorită cu un veteran al armatei. Nici faptul că a fost victima violenței domestice nu a protejat-o.

Autoritățile au ignorat statutul ei de victimă a violenței, ceea ce ar fi trebuit să îi confere dreptul la obținerea permisului de ședere. I s-a spus că documentul care îi confirmă statutul de victimă a violenței nu mai este valabil, i-au pus cătușe și au înlănțuit-o.

Soto a petrecut cinci zile într-un centru de detenție, unde erau reținute aproximativ 30 de femei într-o cameră cu o capacitate de 12 persoane. Nu au avut posibilitatea să sune, au dormit pe podeaua de beton. Singura mâncare era un măr pe zi și o porție mică de mâncare care semăna cu “voma”. Femeile au numit acel loc “frigider”. Nu li s-au dat pături și nu li s-a permis să facă duș.

Potrivit unui raport al organizațiilor pentru drepturile omului, condițiile de detenție din centrele în care se afla Soto încalcă standardele internaționale. În special, vorbim de supraaglomerarea camerelor, unde deținuții sunt forțați să doarmă pe podeaua rece, și de refuzul de a oferi servicii de bază, cum ar fi igiena și asistența medicală.

Soto nu a primit antidepresivele pe care le lua din cauza abuzului soțului ei. Ea își amintește, de asemenea, lumina albă puternică din centre, care era aprinsă zi și noapte. Avocații pentru drepturile omului consideră că acest lucru este o tortură.

După cinci zile în centru, Soto a fost trimisă la închisoarea din Orlando, iar apoi la un centru din Broward, unde condițiile erau mai bune, dar personalul a tratat deținuții cu țipete și insulte.

Soto s-a consultat cu un avocat, care a sfătuit-o să nu semneze un ordin de deportare. Potrivit avocatului, statutul ei de victimă a violenței trebuia să îi confere dreptul de a obține permisul de ședere. Dar reprezentanții ICE (Serviciul de Imigrație și Vamă al SUA) au cerut să semneze un ordin de deportare, ceea ce ea a refuzat.

În martie, cu 20 de zile înainte de proces, Soto a fost transferată la un centru de detenție din Texas. Călătoria cu autobuzul și avionul a durat 30 de ore, iar ea, a spus ea, a fost tot timpul încătușată. Organizațiile pentru drepturile omului raportează reținerea migranților în autobuze pentru o lungă perioadă de timp fără mâncare, apă și toalete.

Consulatul Spaniei în SUA cunoștea cazul ei, dar, potrivit lui Soto, reprezentanții consulatului nu au vizitat-o.

În 2025, 53 de spanioli au fost arestați pentru ședere ilegală în SUA. În februarie, 364 de spanioli așteptau să fie deportați.

În Texas, Soto a trebuit să înceapă procesul de la zero. I s-a dat un raport medical care, potrivit acesteia, a fost falsificat. Ea susține că nu i s-a dat posibilitatea să își exercite drepturile.

În închisoare, a trăit în condiții groaznice, într-o cameră cu 100 de femei. Nu a avut ocazia să facă sport, motiv pentru care a luat 20 de kilograme. De asemenea, potrivit lui Soto, era periculos în centru.

La prima apariție în instanță în Texas, Soto a aflat că în primul centru în care se afla în Florida, în numele ei a fost depusă o cerere de azil politic, deși ea nu a solicitat acest lucru. Ea este convinsă că autoritățile au vrut să o priveze de posibilitatea de a obține permisul de ședere.

În iunie, ea a apărut pentru a doua oară în fața judecătorului. Pe biletul ei de avion către Madrid era menționat: DEPU (Deportee unaccompanied) – deportată fără însoțitor.