În Portugalia, o operă inspirată de viața unui imigrant fără cetățenie deschide o dezbatere aprinsă despre trecutul colonial, discriminare și integrare. Povestea lui Adilson, un dansator care a inspirat această operă, scoate la iveală dificultățile birocratice cu care se confruntă mulți imigranți.

Opera lui Dino D’Santiago, dedicată lui Adilson, pune în discuție rasismul și identitatea culturală. Festivalul Paraíso din Braga, unde a avut loc premiera, a oferit o platformă pentru discuții despre trecutul colonial al Portugaliei și responsabilitatea sa istorică.

Adilson, născut din părinți capoverdieni, nu deține cetățenia portugheză și se confruntă cu obstacole în viața de zi cu zi: nu poate avea un contract de muncă, închiria o locuință sau deschide un cont bancar. Această situație reflectă o problemă mai amplă, care afectează sute de mii de oameni blocați în birocrația portugheză.

Dino D’Santiago, el însuși fiu de imigranți, subliniază că rasismul european îl împiedică să se exprime asupra problemelor țării sale, din cauza culorii pielii sale. Acest lucru evidențiază profunzimea problemelor legate de moștenirea colonială.

Portugalia, care s-a mândrit cu trecutul său imperial, se confruntă acum cu necesitatea de a-și reevalua istoria. Cercetătorii și activiștii subliniază necesitatea recunoașterii crimelor colonialismului, inclusiv sclaviei, și depășirea "tăcerii" pe această temă.

Sociologii observă că, după decolonizare, în Portugalia s-a instaurat o "tăcere", atât la nivel privat, cât și la nivel de stat. Discuțiile despre trecutul colonial devin din ce în ce mai relevante în contextul ascensiunii extremei drepte, care împiedică orice încercare de recunoaștere și rectificare a greșelilor istorice.