Valoarea redusă acordată copacilor în mediul urban îi transformă adesea în simple elemente de mobilier, ignorând rolul lor vital. În ciuda creșterii temperaturilor globale, tăierea copacilor, fenomen cunoscut sub numele de "arboricid urban", a devenit o practică dureros de comună, stârnind proteste constante din partea grupurilor de cetățeni din întreaga Spanie.

Un studiu recent, realizat de asociații de mediu cu sprijinul Ministerului pentru Tranziție Ecologică, a evidențiat diferențe dramatice de temperatură între zonele verzi și piețele pavate. De exemplu, pe 20 septembrie, în Madrid, o piață pavată, fără vegetație, în apropierea arenei Las Ventas, a fost etichetată drept "infern" din cauza căldurii insuportabile (32°C la ora 17:00). La doar 500 de metri distanță, în Parcul María Eva Duarte de Perón, cu sol natural și vegetație abundentă, temperatura era cu 2,5°C mai scăzută (29,5°C), transformând-o într-un "paradise".

Situația este alarmantă în mai multe orașe spaniole. În Sevilla, cartierul Triana a pierdut un smochin centenar, iar în Ourense, un copac istoric a fost sacrificat pentru o cafenea. Zaragoza a îndurat valuri de căldură de aproape 40°C fără umbră pe Avenida de César Augusto, după eliminarea a 23 de arbori. În Málaga, suprafața împădurită urbană este de doar 15,75%, cu mult sub pragul recomandat de Uniunea Europeană de o treime din suprafața totală.

Madrid este un caz emblematic, unde mii de copaci au fost tăiați în primii trei ani de mandat al primarului José Luis Martínez-Almeida. Redesenarea Pieței Sol, a Pieței Spania și tăierea a 47 din 54 de copaci din Plaza de Santa Ana pentru a renova o parcare privată, sunt doar câteva exemple ale acestui "urbanism ostil".

Quique Villalobos, de la Federația Regională a Asociațiilor de Vecini din Madrid, subliniază că autoritățile nu sunt neapărat insensibile, ci prioritizează finalizarea lucrărilor și respectarea bugetelor, considerând copacii ca pe un simplu mobilier. De asemenea, se dorește evitarea perturbării traficului auto, considerat "sacrosant". Arhitecta biodigitală Marlén López critică "spațiile dure" ca fiind contrarii "locuibilității", sugerând că interesele economice și lipsa de abordări multidisciplinare stau la baza acestor decizii.

Paradoxal, Madrid a fost desemnat "Oraș Arboricol Mondial" timp de șase ani consecutiv de către FAO și Arbor Day Foundation. Însă, acest titlu nu penalizează tăierile, ci ține cont de numărul total de exemplare și de copacii plantați anual, indiferent de vârsta sau distribuția lor. Legea din Madrid impune plantarea unui număr de copaci egal cu vârsta celui tăiat (ex: zece copaci pentru unul de zece ani), dar un puieț nu oferă aceleași beneficii ecologice ca un arbore matur.

Un raport recent arată că 84% dintre cei 207 copaci transplantați în Parcul Montecarmelo au murit în trei luni, din cauza efectuării operațiunii în afara perioadei vegetative optime. Deși copacii ajută la atenuarea căldurii, anumite riscuri, precum "căderea ramurilor de vară" în veri secetoase, sunt invocate pentru tăieri. Cu toate acestea, criticii acuză o aplicare inconsecventă a normelor de siguranță, favorizând zonele urbane centrale în detrimentul altor spații publice.

În fața crizei climatice, Marlén López pledează pentru soluții ambițioase, precum "pădurile verticale" (exemplul Bosco Verticale din Milano) și "orașele filtrante", care integrează vegetația pe fațade și terase. Aceste inovații, deși necesită investiții și cunoștințe tehnice, pot îmbunătăți semnificativ calitatea aerului și viața în orașele dense. Ea subliniază că am depășit deja șase din cele nouă limite planetare și că soluțiile inspirate din natură nu sunt utopii, ci necesități.