Eurogrupul, care reunește miniștrii de finanțe din zona euro, se confruntă cu o perioadă de stagnare, fără a înregistra progrese semnificative în abordarea problemelor actuale. Schimbarea conducerii în 2020, când portughezul Mário Centeno a cedat conducerea irlandezului Paschal Donohoe, nu a adus schimbări pozitive.

Criticile sunt îndreptate spre inacțiunea Eurogrupului în fața provocărilor tot mai mari: conflictul ruso-ucrainean, inflația, scăderea competitivității zonei euro și revizuirea rolului euro ca monedă de rezervă. În loc de măsuri decisive, se observă doar declarații formale.

În special, se remarcă lipsa progreselor în crearea unei uniuni bancare, în timp ce Germania, temându-se să împartă riscurile, frânează procesul de unificare a fondurilor de garantare a depozitelor. De asemenea, este criticată inacțiunea cu privire la politica fiscală și sprijinul acordat acțiunilor anumitor țări UE, cum ar fi Italia și Danemarca, în ceea ce privește migrația.

În același timp, Comisia Europeană face pași individuali, dar aceștia sunt adesea criticați. În general, lipsa unei strategii clare și incapacitatea Eurogrupului de a se adapta la noile realități stârnesc îngrijorare în rândul experților.

În concluzie, stagnarea Eurogrupului pune sub semnul întrebării eficiența instituțiilor Uniunii Europene în ansamblu, în special în condițiile provocărilor globale actuale.