Populația de mistreți din Spania a înregistrat o creștere exponențială în ultimele două decenii, ajungând la aproximativ două milioane de exemplare, o creștere de patru ori. Această expansiune rapidă a generat îngrijorări majore, în special în contextul recentului focar de pestă porcină africană (PPA) detectat în Barcelona, care a dus la moartea a 13 mistreți.

Experții avertizează că, pe lângă riscul pentru efectivele de porci domestici, prezența tot mai frecventă a mistreților în zonele urbane reprezintă o problemă. Aceștia se adaptează rapid la mediile antropice, atrași de sursele facile de hrană, cum ar fi deșeurile menajere, și își pierd teama față de oameni. Statisticile de vânătoare reflectă această tendință: în timp ce în anul 2000 au fost vânați 118.885 de mistreți, sezonul de vânătoare 2022-2023 a înregistrat 450.150 de exemplare împușcate.

„Deși creșterea este generalizată, ea nu este uniformă. În unele regiuni, curba se stabilizează, deoarece se atinge capacitatea maximă de susținere a mediului, iar o astfel de creștere nu poate fi infinită”, explică Joaquín Vicente, profesor de Sănătate Animală la Universitatea din Castilla-La Mancha și cercetător la IREC.

Regiunile mediteraneene, precum Catalonia, Murcia și Comunitatea Valenciană, înregistrează cele mai mari creșteri. Catalonia a consemnat o dublare a numărului de mistreți vânați într-un deceniu, ajungând la 70.736 în 2022-2023. Aceste zone oferă un habitat favorabil, cu umiditate relativă și culturi agricole, care asigură hrană și adăpost pe tot parcursul anului. De asemenea, resturile alimentare din apropierea orașelor contribuie la atragerea animalelor.

În Comunitatea Valenciană și Murcia, vânătoarea de mistreți a crescut cu aproape 300% în 12 ani, fiind ajutată de producția agricolă intensivă. Alte zone cu creștere accelerată includ provinciile Toledo și Ciudad Real din Castilla-La Mancha, cunoscute pentru tradiția cinegetică și gestionarea intensivă a teritoriilor, inclusiv fermele de vânătoare cu hrănire artificială. În contrast, în zona cantabrică, creșterile sunt moderate, parțial datorită prezenței lupilor și a schimbărilor agricole mai puțin intense.

Factorii cheie ai expansiunii includ disponibilitatea crescută a hranei în mediul rural abandonat (mai multă vegetație), în zonele periurbane și urbane (gunoi, grădini, hrană pentru animale de companie), agricultura intensivă (câmpuri de porumb), precum și creșterea temperaturilor cauzată de schimbările climatice, care favorizează supraviețuirea puilor. Lipsa prădătorilor naturali, cum ar fi lupul, contribuie de asemenea la această situație.

Gregorio Mentaberre, medic veterinar și profesor la Universitatea din Lleida, subliniază că mistrețul are o strategie reproductivă similară cu cea a rozătoarelor, cu multe pui. Deși mulți mor, un număr semnificativ supraviețuiește.

Definirea „supraabundenței” este complexă. Joaquín Vicente sugerează că aceasta poate fi interpretată ca momentul în care specia cauzează prejudicii semnificative biodiversității, mediului sau ecosistemului, sau crește riscul de transmitere a bolilor la oameni. El afirmă că, la anumite densități, mistreții provoacă disfuncții care necesită intervenție și gestionare.

Organizația Ecologistas en Acción respinge „incriminarea” mistreților, argumentând că problema principală este modelul agroindustrial nesustenabil și fermele intensive. Ei contestă măsurile de presiune crescută și sacrificiile în masă, considerând că virusul PPA a fost adus de activitatea umană, posibil prin resturi alimentare contaminate.

„Managementul actual se concentrează pe mistreți deoarece o parte a societății prioritizează economia și interesele umane”, menționează Mentaberre. El adaugă că viitoarea gestionare a speciei este o provocare, complicată de polarizarea opiniilor, numărul redus de vânători și factorii care favorizează expansiunea, la care se adaugă globalizarea și transportul rapid al bolilor din Europa Centrală sau de Est.