În câteva cuvinte
Dificultățile în realizarea recensămintelor în Africa duc la situația în care până la o treime din populația continentului rămâne neînregistrată. Lipsa datelor precise afectează planificarea politicilor publice și alocarea resurselor, în ciuda eforturilor internaționale și a utilizării tehnologiei.
Până la sfârșitul anului 2023, autoritățile din Namibia au lucrat pornind de la presupunerea că populația țării se ridică la aproximativ 2,6 milioane de persoane, dintre care aproximativ 60% erau tineri sub 35 de ani. Cifrele folosite se bazau pe o proiecție formulată de agenția națională de statistică pe baza a puțin peste două milioane de locuitori contabilizați într-un studiu realizat cu peste un deceniu în urmă.
Surpriza a venit în martie 2024, când agenția de statistică din Namibia a prezentat rezultatele preliminare ale unei noi evaluări, realizate cu doar șase luni înainte. Spre deosebire de cifrele estimate, populația Namibiei depășea cu puțin trei milioane. Astfel, peste noapte, au ieșit la iveală 400.000 de persoane – echivalentul a 15% din populația țării – despre a căror existență statul nu știa până atunci.
Decalajul dintre estimarea populației folosită de autoritățile namibiene până la sfârșitul anului 2023 și cifra reală dezvăluită de ultimul recensământ a scos în evidență importanța realizării periodice și riguroase a acestor înregistrări demografice și de sănătate, pentru a planifica în mod corespunzător politicile publice și a analiza ulterior eficacitatea acestora. Ideal ar fi, conform recomandărilor diviziei de statistică a Națiunilor Unite, ca acestea să fie efectuate o dată la fiecare zece ani.
Namibia, însă, nu este un caz izolat, ci mai degrabă un exemplu al dificultății tot mai mari în realizarea acestor macro-sondaje. Comisia Economică a ONU pentru Africa (ECA) notează că runda de recensăminte din deceniul 2020, planificată pentru perioada 2014-2024, a fost afectată de evenimente neprevăzute precum pandemia, dar și de altele mai profunde, cum ar fi lipsa de fonduri și rata scăzută de răspuns. Astăzi se estimează că cel puțin unul din trei africani nu este recenzat, deși există calcule care ridică această cifră la 45%.
Trebuie să numărăm pe toată lumea pentru că fiecare contează.
- Priscilla Idele, șefa subdiviziei pentru populație și dezvoltare a Fondului ONU pentru Populație (UNFPA)
Priscilla Idele de la UNFPA recunoaște că recensămintele sunt sarcini de mare amploare și dificile. Însă avertizează că, „deși multe recensăminte se confruntă cu provocări universale, cele din Africa au provocări mai accentuate”. Cu toate acestea, Idele reafirmă că „trebuie să numărăm pe toată lumea pentru că fiecare contează”.
POLITICI PUBLICE ȘI DATE
Există multe motive pentru a menține o evidență precisă a populației unei țări. Unul dintre cele mai importante este că un recensământ precis și actualizat permite autorităților să planifice corespunzător servicii esențiale precum sănătatea, educația și infrastructura de bază, inclusiv alimentarea cu apă și electricitate și transportul public, deoarece acesta oferă informații nu doar despre câți oameni există, ci și despre unde locuiesc.
Alte domenii în care aceste informații sunt cruciale includ planificarea economică și politicile de urbanizare și locuințe. Aceste date sunt la fel de esențiale pentru alocarea de fonduri de către instituțiile financiare internaționale și agențiile de cooperare. Și chiar mai sensibil, servesc la ajustarea reprezentării politice, de exemplu prin repartizarea teritorială a mandatelor.
„Un recensământ este, probabil, cea mai importantă sursă de date pe care o poate avea o țară”, consideră Idele. „Oferă informații foarte complete despre întreaga populație: numărul de persoane dintr-o țară la un moment dat; unde locuiesc; structura demografică, cum ar fi vârsta și sexul; condițiile lor de viață; mișcările [populației]; și alte caracteristici socio-economice, cum ar fi nivelul de educație sau situația profesională”, detaliază ea.
Dincolo de ghidarea politicilor publice, recensămintele populației și sănătății oferă date pentru cercetări, fie în mediul academic, fie pentru societatea civilă. Exemple practice includ studii privind prevalența persoanelor cu dizabilități în diferite zone din Senegal; estimări privind utilizarea electricității în gospodăriile din Eswatini (fostul Swaziland) pentru iluminat sau gătit; și calcule ale mortalității infantile la nivel provincial în Burkina Faso.
Lorretta Ntoimo, profesor de demografie socială la Universitatea Federală Oye Ekiti din Nigeria, care a cercetat perspectiva de gen a studiilor demografice africane, subliniază importanța acestor date din acest punct de vedere. „Majoritatea decidenților din sfera privată și publică sunt bărbați, care beneficiază disproporționat de status quo. Sunt necesare dovezi, bazate pe cercetare, pentru ca ei să accepte acest lucru și să aplice politici care reduc treptat inegalitatea”, subliniază ea.
PROVOCĂRI ÎN CREȘTERE
Marele salt înainte pentru majoritatea națiunilor africane în colectarea datelor prin recensăminte demografice și de sănătate a avut loc începând cu anii optzeci. În runda din 2010, 47 din cele 54 de țări ale continentului le-au realizat. Pentru runda din 2020, care trebuia să se încheie anul trecut, numărul a scăzut la 41 de țări, conform numărătorii ECA.
Estimările UNFPA sunt mai alarmante. „Dacă adăugăm persoanele neînregistrate [despre care se estimează că trăiesc] în țările care nu au realizat recensământul, aproximativ 45% din populația africană nu a fost recenzată în ultima rundă. Aceasta se datorează faptului că țări mari precum Nigeria, Etiopia și Republica Democratică Congo [cele mai populate trei țări de pe continent] nu au realizat recensământul. Imaginați-vă, deci, câte persoane nu cunoaștem”, indică Idele.
Unul dintre factorii majori care a perturbat ultima rundă de recensăminte a fost pandemia. Dar ECA enumeră și alte dificultăți mai profunde care au agravat această provocare și amenință să se intensifice și mai mult: pe de o parte, resursele financiare limitate și, pe de altă parte, ratele ridicate de lipsă de răspuns. Acestea se datorează, în principal, complexității de a ajunge la persoanele din zone marginalizate, la cele în mișcare și în zone afectate de crize.
La toate acestea se adaugă acum o ultimă lovitură majoră: anularea în martie 2024 a unui program de sondaje demografice și de sănătate (DHS), care a fost finanțat în mare parte de agenția USAID. Lansat în 1984, DHS a contribuit la realizarea a peste 450 de sondaje în peste 90 de țări cu venituri mici și medii – multe dintre ele în Africa. Baza sa de date gratuită a servit pentru sute de rapoarte și mii de articole academice. În plus, sondajele DHS colectau informații utilizate pentru calcularea a aproximativ 30 de indicatori ai Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) din Agenda 2030, incluzând date privind accesul la apă potabilă, mortalitatea infantilă și violența domestică.
Cu sondajele din țările africane publicate de DHS în 2024 (înainte de încetarea programului), se puteau obține date specifice pentru țări precum Ghana sau Lesotho.
Livia Montana, director tehnic al programului până la dizolvarea acestuia, asigură că unul dintre punctele forte ale DHS a fost standardizarea metodologiei și a indicatorilor cheie de sănătate și demografie. „Dacă fiecare țară își realizează propriul sondaj independent, formulând întrebări similare, dar într-un mod ușor diferit, nu se poate fi sigur că indicatorii sunt direct comparabili”, regretă Montana.
În ceea ce privește ratele de răspuns la sondaje, scăderea observată în runda de recensăminte din 2020 pe continent este o problemă. Dar William Muhwava, șeful secției pentru populație și tineret din cadrul ECA, subliniază că în Africa acest lucru nu se datorează unei refuzuri de a participa, ci dificultăților de a acoperi teritorii aflate în război sau în instabilitate puternică, în special în Sahel și Cornul Africii, precum și schimbărilor urbane care au loc între momentul cartografierii unui teritoriu și realizarea recensământului.
În unele țări ale continentului, cum ar fi Africa de Sud, această tendință se explică și prin alți factori, prezenți de asemenea în multe țări occidentale: o predispoziție din ce în ce mai mică de a participa la sondaje și o reticență crescândă de a împărtăși date personale, parțial din cauza unei polarizări politice mai mari și a unei neîncrederi sporite față de administrație.
În ultimul său recensământ din 2022, procentul persoanelor neînregistrate în Africa de Sud (cunoscut după ajustările efectuate după sondaje pentru rectificarea erorilor) a crescut la 31%, cel mai mare procent de la sfârșitul apartheidului. Principalele motive indicate pentru a explica acest lucru au fost efectul pandemiei, creșterea violenței politice, încrederea scăzută în guvern și o tendință de răspuns care era deja în scădere anterior.
MARJĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRE
În ciuda provocărilor anterioare și a perspectivelor sumbre pentru viitor, experții subliniază că runda de recensăminte din 2020 în Africa s-a caracterizat și prin adoptarea de noi tehnologii, care au accelerat colectarea și publicarea datelor. „Transformarea sistemelor manuale în sisteme digitale a fost realizarea principală”, consideră Muhwava.
O altă schimbare pozitivă a fost cooperarea mai mare dintre țările continentului, ceea ce a permis eficientizarea procesului. „De exemplu, tabletele electronice folosite [pentru colectarea datelor în] Malawi au fost utilizate în Zambia; cele folosite în Togo au fost împărtășite cu Namibia, Angola și Gambia; cele utilizate în Kenya au fost [trimise] în Mauritius și Sierra Leone; și cele din Ghana în Liberia”, explică Idele. Expertul UNFPA notează că această „cooperare între țările din Sud” a permis „reducerea costurilor” și „valorificarea lecțiilor învățate”.
Pentru viitor, se așteaptă consolidarea acestei direcții tehnologice pentru a contracara unele dintre provocările cu care se confruntă țările din Africa în realizarea recensămintelor, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale și a imaginilor satelitare pentru cartografierea centrelor de populație. De asemenea, se depun eforturi pentru utilizarea în scopuri de recensământ a altor date administrative, cum ar fi registrul de stare civilă și informații de la ministere precum cele ale educației, sănătății și muncii. „Inovațiile vor fi mult mai numeroase și vor face colectarea datelor mai ușoară, mai puțin costisitoare, mai sigură și mai rapidă decât până acum”, crede Idele.
La rândul lor, foști membri ai echipei programului DHS lucrează la o nouă inițiativă pentru a restabili un program de bază de sondaje care să permită continuarea activității DHS. „Deși este puțin probabil să-l înlocuiască complet, sperăm ca noua inițiativă, cu membri din consorții din întreaga lume, să mențină elementele de bază ale DHS și, în același timp, să acopere nevoile de date în schimbare ale țărilor”, își exprimă încrederea Montana.
