Majoritatea știrilor publicate despre continentul african sunt predominant negative, o imagine care se traduce prin investiții pierdute, o percepție eronată a riscurilor și descurajarea tinerilor care doresc să migreze. Corupția, conflictele, foametea, migrația și dependența sunt teme recurente în narațiunea mediatică despre Africa, creând o viziune restrictivă.

Carlos Lopes, profesor și economist din Guineea-Bissau, fost reprezentant special al Uniunii Africane pentru relațiile cu Europa, a subliniat că "vedem Africa printr-o fereastră îngustă. Fragmentul care intră este real, dar acel fragment nu este întregul." El a adăugat că "Africa nu are nevoie de indulgență, are nevoie să fie văzută" într-o manieră completă și nuanțată. O platformă numită Africa No Filter a relevat că 88% dintre articolele publicate la nivel mondial despre Kenya sunt negative, iar pentru Nigeria, procentul ajunge la 69%.

Africa nu are nevoie de indulgență, are nevoie să fie văzută.

Stereotipurile, prin simplificarea realității și eliminarea nuanțelor, influențează deciziile de investiții, negocierile politicilor publice și direcția cooperării internaționale. Costul economic al acestei discrepanțe dintre percepție și realitate este semnificativ. Victor Mark-Onyegbu de la Africa No Filter estimează că țările africane ar putea pierde anual până la 4,2 miliarde de dolari (3,6 miliarde de euro) din plățile dobânzilor la datorii, în principal din cauza stereotipurilor care domină acoperirea mediatică globală. Aceasta este "un fel de impozit al narațiunii, o penalizare pentru o imagine distorsionată", a explicat Lopes.

Organizația Africa No Filter a identificat trei idei persistente despre continent: Africa este "falimentară", este "dependentă" și "nu are inițiativă". William Shoki, jurnalist la publicația "Africa Is a Country", critică faptul că guvernele occidentale adesea elaborează politici care ignoră interesele africane, axându-se pe asistențialism, așteptări scăzute și politici extractive.

Jurnalistul spaniol Jaume Portell a exemplificat costul stereotipurilor prin situația extracției de bauxită în Guineea-Conakry. Deși este cea mai mare rezervă mondială de bauxită, țara nu poate profita pe deplin din cauza dobânzilor ridicate la datorii, fiind obligată să exporte materia primă la un preț de 80 de dolari pe tonă, în timp ce aluminiul, produs finit, depășește 2.800 de dolari pe tonă. "Premiul stereotipului este distanța dintre bauxită și aluminiu", a concluzionat Portell.

Stereotipurile persistă și în reprezentarea geografică. Africa No Filter a observat că în multe hărți, continentul este desenat mai mic decât este în realitate, minimizând inconștient importanța sa. Aceste narațiuni eronate influențează și aspirațiile tinerilor africani, mulți dintre ei fiind descurajați și pierzând astfel capital uman. Jurnalista senegaleză Marie Louise Ndiaye a remarcat că acest descurajare alimentează dorința de a migra, tineri crezând că în Europa pot obține totul rapid, doar pentru a se confrunta cu o realitate dură.

În ciuda acestor percepții, realitatea continentului este una de progres rapid. Șase dintre cele zece economii cu cea mai mare creștere proiectată pentru 2025 și 2026 sunt în Africa. Există inovații energetice, cu accent pe descentralizare și sustenabilitate, precum și avansuri digitale, cum ar fi banii mobili, utilizați de peste 70% dintre adulți. O populație foarte tânără proiectează soluții locale pentru probleme globale, iar până în 2050, o persoană din patru va fi africană, subliniind rolul decisiv al continentului în viitorul lumii.