În contextul fluxului turistic în creștere și al efectelor sale asupra orașelor, apare necesitatea reconsiderării modelului existent. Spania se află pe primele poziții în ceea ce privește numărul de turiști, după Franța. Cu toate acestea, merită să ne întrebăm cât de pozitiv are cu adevărat un impact asupra vieții orașelor.

Orașele se transformă din ce în ce mai mult în vitrine, unde costul vieții crește, iar locuitorii sunt forțați să se mute. Fostele lor cartiere sunt pline de turiști, cozi nesfârșite, apartamente pentru închiriere pe termen scurt și mulțimi de oameni. Nu vorbim despre renunțarea la turism, ci despre limite rezonabile. Este important să găsim un echilibru între ospitalitate și menținerea demnității locuitorilor locali, amintind că un oraș este o casă, și nu doar o destinație turistică.

Într-o altă notă, se discută despre Eurovision, care, după autor, nu mai este ce era. Festivalul, care odată a unit, acum provoacă respingere, mai ales pe fondul evenimentelor politice. De asemenea, se ridică întrebarea despre starea televiziunii publice, care este adesea utilizată în scopuri politice. Autorul critică formatul programelor care, în opinia sa, sunt învechite și nu îndeplinesc cerințele moderne.

În cele din urmă, este amintită moștenirea lui Jose Mujica, fostul președinte al Uruguayului, care a vorbit despre necesitatea de a combate consumerismul și solidaritatea globală. Autorul se întreabă dacă acest mesaj a ajuns la oameni și dacă nu ne-am predat în efortul de a ajuta pe cei defavorizați.