În Valencia, se desfășoară o dramă educațională în care promisiunile se ciocnesc cu realitatea, iar reducerile școlare devin norma. Autorul articolului atrage atenția asupra politicii duse în domeniul educației și o critică pentru nepotrivirea cu obiectivele declarate.

După uraganul devastator Dana din octombrie 2024, autoritățile au promis o reconstrucție rapidă a școlilor. Cu toate acestea, după nouă luni, a fost declarată doar o „situație de urgență” pentru demolarea unor clădiri. În același timp, mii de elevi sunt forțați să învețe în spații temporare sau în barăci vechi. Autorul subliniază că reacția la situația de urgență a fost lentă și ineficientă, iar Dana însăși a fost folosită ca pretext pentru reducerea finanțării educației.

În timp ce școlile publice se confruntă cu dificultăți, instituțiile de învățământ private continuă să primească sprijin. Construcția de școli noi este înghețată, iar profesorii, directorii și familiile se confruntă cu birocrație și reducerea resurselor. Autorul atrage atenția asupra reducerii finanțării, lichidării grupurilor și programelor de studiu care ar putea oferi oportunități reale de învățare.

O atenție specială este acordată situației cu educația profesională, unde ciclurile sunt reduse, numărul de profesori este redus și bursele pentru studenți sunt reduse. De asemenea, este criticată așa-numita „politică lingvistică”, care, în opinia autorului, duce la lichidarea predării limbii valenciene. Autorul critică, de asemenea, sistemul „unic de district”, care permite școlilor private să-și aleagă elevii după anumite criterii, punând la îndoială principiile egalității și accesibilității educației.

În concluzie, autorul face apel la a nu uita ceea ce se întâmplă și la a ține cont de consecințele politicii actuale, care vizează slăbirea sistemului public de educație.