În Irlanda secolului XX, în special între anii 1920 și 1990, a existat un sistem de adăposturi pentru mame singure, gestionate de călugărițe catolice. Aceste instituții, finanțate de stat și de familii, aveau ca scop oficial ajutorarea femeilor respinse de societate și adesea alungate din casele lor. Cu toate acestea, în practică, multe dintre aceste adăposturi s-au transformat în locuri de exploatare, unde femeile erau forțate să muncească, iar copiii lor erau dați spre adopție, adesea fără acordul mamelor.

Subiectul acestor adăposturi a reapărut periodic în societatea irlandeză, dar în 2014 a avut loc o nouă explozie de interes. Un istoric a descoperit că într-una dintre aceste instituții, în orașul Tuam, peste 800 de copii au fost îngropați fără identificare într-o fostă groapă septică. Acest scandal a provocat un ecou public și a dus la crearea unei comisii guvernamentale de anchetă.

Jurnalista irlandeză Caelainn Hogan a dedicat trei ani investigării acestor evenimente, rezultatul fiind o carte. Autoarea dă cuvântul foștilor rezidenți ai adăposturilor, dornici să afle soarta copiilor lor, și copiilor adoptați, care își caută mamele biologice. Hogan a încercat, de asemenea, să prezinte punctul de vedere al bisericii, deși recunoaște dificultățile de a obține mărturii din acea parte.

În Irlanda acelor vremuri, femeile gravide necăsătorite erau supuse condamnării și disprețului. Lipsa posibilității de a face avort și condamnarea publică le-au forțat pe multe să apeleze la adăposturi pentru a-și păstra sarcina în secret. Cartea lui Hogan, intitulată "Republica Rușinii", reflectă în mod viu această epocă tragică, când maternitatea în afara căsătoriei atrăgea o stigmatizare teribilă.

Cartea descrie soarta a mii de femei care au trecut prin aceste instituții și caută despăgubiri morale și materiale. Autoarea critică, de asemenea, pasivitatea și lipsa de scrupule a statului irlandez, care a folosit munca sclavilor acestor femei. Societatea cere statului o anchetă asupra acestor evenimente.